Lucrari publicate cu scrierile Parintelui si despre personalitatea sa

Cararea Imparatiei – Parintele Arsenie Boca

1

Cartea “Cararea Imparatiei” scrisa , in timp, de ieromonahul Arsenie Boca (care cu ravna si rabdare a cules din Scriptura si Traditia Sfanta ceea ce dansul dorea sa constituie un indreptar folositor acelora care se angajeaza a merge pe intortocheata carare care conduce la Domnul), a fost tiparita in anii din urma cu binecuvantarea Prea Sfintitului Dr Timotei Seviciu Episcopul Aradului si Hunedoarei . Este un mare castig duhovnicesc pentru toti credinciosii crestin ortodocsi care asteapta , au chiar mare nevoie de sfaturi practice izvorate din viata traita in deplina credinta si ascultare a oamenilor cu har . Parintele Ieromonah Arsenie Boca a fost un ales al Lui Dumezeu (parerea mea) care s-a ostenit o viata intreaga sa fie la inaltimea duhovniceasca ce insusi si-o alesese ca tel in trecerea sa in lumea noastra. Nu doar atat , a dus o lupta permanenta cu el insusi , cu firea omeneasca pe care cu totii o ducem in spate ca pe un imens impediment si a dorit ca sa impartaseasca din lucrurile de folos sufletesc aflate din carti dar mai ales din propriile lui trairi . A simtit nevoia imperioasa sa ajute si sa tamaduiasca sufleteste pe cei in deznadejde , cu multe probleme (barbati, femei, copii) si a ajutat poate ca nici un alt monah nascut in tara noastra pe toti cei care i-au cerut ajutor si continua sa i-l ceara si acum , dupa plecarea lui la Domnul.

Cartea a ramas in forma de manuscris la moartea Parintelui , nu cred ca multi stiau de existenta ei….Cu durere in suflet insa simtind nevoia sa nu ascund adevarul , am inteles ca aflarea ei a starnit multa invidie si rautate in randul multora si chiar a acelora care ar trebui sa ne fie exemple de smerenie si iubire pentru aproapele – acele doua virtuti crestinesti care sunt foarte greu de dobandit , poate chiar de neatins de catre foarte multi dintre noi -. La timpul cuvenit , atunci cand Dumnezeu va binevoi , acest aspect trist semnalat de mine va fi luminat si lamurit….

Urmeaza ca sa citez cateva randuri revelatoare pentru enorma valoare intrinseca a lucrarii, din prefata la Carte scrisa de Timotei Episcop al Aradului si Hunedoarei (la vremea aceea) :

“Era de asteptat ca acela care atat de maiestrit a manuit penelul spre mijlocirea vederii celor nevazute , sa foloseasca in acelasi fel si condeiul , infatisand minunatele peisaje spirituale strabatute de Cararea Imparatiei. Cartea arata intr-adevar cate sunt caile, pildele ,chemarile , luptele ,problemele, dezlegarile si lucrarile vietii crestine in cele sapte parti , numar simbolic pentru tot ceea ce este sfant si din care chiar si cel mai smerit credincios poate gasi ca proprie macar o cararuie spre mantuire.”

Recomand din suflet celor cu dragoste de Dumnezeu si dorinta de a lupta spre a ramane langa El sa citeasca aceasta lucrare de capatai a ortodoxiei romanesti – un pretios indreptar de viata duhovniceasca pentru toti iubitorii de cele sfinte.

Un scurt fragment din “Cararea Imparatiei”

“Garantia si criteriul sinceritãtii este actul care taie incertitudinile si manifestãrile cele mai intime secrete pe care le ignori sau pe care ti le ascunzi tie însuti. Actul este o deosebire a stãrii noastre profunde. Arãtându-ne rãul spre care suntem înclinati, chiar si slãbiciunile pot sã serveascã ca avertisment prevestitor si reconfortant … descoperire cu atât mai importantã cu atât mai importantã cu cât e în contradictie cu ideea falsã ce ne-o facem despre meritul nostru. De aceea mai de grabã prin observarea actelor decât a gândurilor noastre, putem spera sã ne vedem asa cum suntem si sã ne facem asa cum trebuie. Actiunile care rãsar din adâncurile vietii inconstiente trebuie sã ne slujeascã sã studiem curentele care ne duc uneori fãrã stirea noastrã…

Nu numai cã actiunea serveste sã ne descopere ceea ce în noi e mai tare decât în noi, ci ea mai constituie adesea în indiferenta si haosul stãrilor interioare un centru solid, care devine ca un sâmbure al caracterului. De câte ori nu voim decât dupã ce am actionat si pentru cã am actionat! Copilul are o viatã alternativã de dorinte opuse si de miscãri capricioase; el construieste si distruge, plictisindu-se repede de orice; e o anarhie vie. Pentru ca sã se organizeze în el un sistem si pentru ca fortele lui sã se grupeze într-un mãnunchi în el, trebuie sã învete a urma hotãrât una din tendintele sale, excluzând pe celelalte… Astfel sfârseste prin a nu mai sti ce vrea…

Astfel, reusim, actionând, sã vrem ceea ce ni se pãrea cã nu putem vrea la început, ceea ce nu voiam din lipsã de curaj si de fortã, ceea ce am fi vrut sã vrem…

Dupã îndelungi deliberãri decizia este întotdeauna rezultatul unui moment. Apoi, acest punct critic odatã trecut, actul îsi desfãsoarã consecintele oricare ar fi fost fluctuatiile care le-au fi precedat. Trebuie sã trecem la faptã chiar când o facem cu oarecare silã. Pe urmã vine si plãcerea pentru acel lucru…

Chiar când nu simti tot ce zici sau ce faci, când nu ai decât o dorintã a adevãratelor dorinte, când cuvintele si actele ies mai putin din abundenta inimii si mai mult dintr-o constrângere seacã si dezgustãtoare, aceasta produce o impresie asupra noastrã, care coboarã putin câte putin în realitatea constiintei, devenind viata noastrã… Cine nu face se desface. Nu ajunge deci numai a voi cât poti si cum poti, cãci nu vei voi multã vreme. Pentru cã orice actiune care se executã, se foloseste în chip necesar de constrângere pentru a aduna si disciplina fortele împrãstiate; pentru cã actiunea este semnalul unui rãzboi civil în care sunt morti si rãniti, pentru cã noi nu mãrsãluim decât zdrobind în noi si sub noi legiuni de vieti, lupta e declasatã orice am face; si dacã nu luãm ofensiva contra inamicilor vointei, se coalizeazã ei împotriva vointei. Trebuie sã ne batem; cel ce va fugi de luptã va prinde în chip necesar libertatea împreunã cu viata. Chiar în cei mai buni sunt comori de rãutate, de necurãtie si de pasiuni meschine. [pag. 167, 168]“

sursa :nistea.com

comentarii – Cristina David

vinieta

Scrierile Părintelui Arsenie

Pe lângă faptul de a fi fost un mare propagator al gândirii patristice, al gândirii filocalice, Părintele Arsenie a fost şi un înzestrat scriitor bisericesc.

Aşezământul de la Sinaia

După izgonirea forţată din mănăstire în anul 1959, obştea s-a reorganizat într-un Aşezământ mănăstiresc în oraşul Sinaia, care acum este metocul Mănăstirii Prislop. În acest aşezământ Părintele Arsenie şi-a avut chilia şi atelierul de pictură din anul 1969 până în anul 1989, când s-a săvârşit din viaţă. Aici şi-a lăsat într-o rânduială desăvârşită şi predici şi meditaţii şi desene, dar şi ultima dorinţă de a nu-i fi date publicităţii.

Scrierile Părintelui Arsenie au circulat între credincioşi în mai multe variante. Cea mai cunoscută dintre ele şi cea mai răspândită a fost Cărarea Împărăţiei. Mai erau apoi cunoscute şi multiplicate (dactilografiate) şi predici ale Sfinţiei Sale şi, o dată cu acestea, mare căutare au avut şi fotografiile Părintelui Arsenie din perioada de când era la Sâmbăta, fotografii care erau şi sunt puse de mulţi credincioşi lângă icoane.

De viaţa şi opera Părintelui s-au interesat şi se interesează oameni şi teologi de seamă, credincioşi care l-au cunoscut sau nu l-au cunoscut, care l-au cercetat sau nu l-au cercetat, care l-au ascultat sau nu l-au ascultat vreodată, aşa încât, în acest context, scrierile Părintelui e firesc să cunoască o rapidă răspândire.

Dar, văzând câte variante ale scrierilor Părintelui Arsenie circulă, cei care-i deţin manuscrisele s-au gândit că în cele din urmă este mai bine să le publice, chiar dacă Părintele Arsenie nu a dorit acest lucru. S a început cu câteva cuvinte de învăţătură publicate în revista „Gândirea”, Serie nouă, iar în 1995 şi în 2000 s-a ajuns să se tipărească (în două ediţii deci) „forma definitivă a Cărării Împărăţiei, cum (Părintele) a gândit-o şi cum a lăsat-o în 1949, după care vor urma predicile – care şi ele circulă în nu ştiu câte variante –, pe care şi le-a legat singur într-un volum – se pricepea să lege foarte frumos cărţile – după o anumită ordine şi cu o caligrafie unică”.

S-au mai tipărit şi se mai tipăresc şi în continuare predicile şi meditaţiile Părintelui Arsenie cuprinse în manuscrisul numit Fiii Învierii, în „Foaia duhovnicească pentru popor – Străjerul Ortodox”.

De o largă răspândire s-a bucurat şi scrierea Pravila Albă, un manuscris care i s-a furat Părintelui Arsenie şi care pe urmă a fost modificat şi rescris. Iată caracterizarea pe care o face Părintele pe un asemenea exemplar: Pravila Albă – model de strâmbare a unui original furat”.

I s-a mai atribuit şi scrierea numită Sundar Singh vorbeşte globului pământesc, mai puţin răspândită decât celelalte. Iată caracterizarea pe care o face Părintele şi asupra acesteia: „Sundar Sing – Ce frumos scrie Sundar Singh şi de ce proastă calitate e apocrifa aceasta, a unui fanatic, incult şi mincinos”.

O altă scriere care o găsim deja publicată în câteva site-uri ortodoxe web este Trepte spre vieţuirea în monahism, care se adresează în special monahilor care doresc să-şi rânduiască viaţa interioară în vederea urcuşului duhovnicesc. În final lucrarea mai cuprinde şi o tâlcuire a rânduielii tunderii în monahism.

Trebuie amintite aici şi zicerile Părintelui Arsenie, care şi ele circulă, şi pe care mai ales Părintele Arhimandrit Teofil Părăian le popularizează cu timp şi fără timp. (Nu există carte a Părintelui Teofil în care să nu apară cel puţin o zicere a Părintelui Arsenie. Cele mai frumoase şi cunoscute cuvinte ale Părintelui Arsenie le-am cuprins în cartea Părintelui Teofil Veniţi de luaţi bucurie, de editarea căreia m-am ocupat personal.)

th

La fel, nu trebuie uitat că Părintele Arsenie a lăsat acel program de angajare într-o viaţă duhovnicească autentică în cinci puncte: „Oxigen, glicogen, somn, păstrarea hormonilor şi concepţia de viaţă creştină”, îndreptar de viaţă care nu a fost cuprins în vreo scriere publicată (de pildă Cărarea Împărăţiei), ci a fost auzit de către un tânăr din gura Părintelui Arsenie, lucru care nu înseamnă deloc că nu ar fi şi acesta foarte important.

Tot aici trebuie să amintim şi scrisorile pe care Părintele Arsenie le a trimis celor apropiaţi, pentru că, să nu uităm, scrisorile Părinţilor sunt unele dintre cele mai frumoase opere din literatura patristică. Unele dintre ele au fost deja făcute cunoscute cititorilor, iar altele probabil că vor urma a fi publicate. Până una alta, mai ales de când există posibilitatea ca ele să fie fotocopiate (xeroxate), copii după scrisorile Părintelui au ajuns la foarte mulţi credincioşi.

http://www.manastireabrancoveanu.ro/downloads

vinieta

O SINTEZĂ A GÂDIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

Tradiţia vie a apoftegmelor

Din fericire, Părinţii au vorbit iar unele din cuvintele lor au fost transmise posterităţii, prelungind de-a lungul veacurilor iradierea pe care au avut-o în timpul vieţii lor. Pe drept cuvânt, zicerile lor sunt numite «Apoftegmele Părinţilor», căci ele emană de la Părinţi ca atare, în însuşi exerciţiul paternităţii lor. Nu sunt cuvinte rostite în văzduh, nici sentinţe frumoase mai mult sau mai puţin pioase scrise de un autor duhovnicesc. Sunt cuvinte ţâşnite din viaţă şi întrupate în viaţă, pentru a răspunde unei întrebări vitale, unei chestiuni stăruitoare şi presante. (…) Mai mult, trebuie remarcat că transmiterea orală a acestor cuvinte a trebuit să se facă cel mai adesea în acelaşi context al îndrumării duhovniceşti, fiii deveniţi părinţi transmiţând la rândul lor ucenicilor lor ceea ce primiseră. Apoi, când apoftegmele au fos aşternute în scris, ele au continuat să se transmită şi să se propage într-o tradiţie monastică vie. (…)

Începând de la sfârşitul secolului V circula în Palestina o culegere ce aduna în ordine alfabetică cuvintele şi faptele atribuite «bătrânilor» celor mai faimoşi. Era ca o galerie de portrete vii ale marilor strămoşi, în care monahii îşi puteau regăsi de acum, din generaţie în generaţie, portretele familiale ale celor pe care-i considerau întotdeauna drept părinţii lor, ai tuturor. Corespondenţa avvilor Varsanufie şi Ioan, faimoşii zăvorâţi din Gaza secolului VI, ne furnizează o mărturie deosebit de remarcabilă asupra locului pe care, prin intermediul apoftegmelor, Părinţii deşertului îl deţineau în viaţa monahilor palestinieni ai acestor epoci, şi nu numai ai monahilor, pentru că vedem aici că şi laicii puteau discuta între ei asupra Cuvintelor Părinţilor. Monahi şi laici rumegau apoftegmele ca pe cuvintele Sfintei Scripturi, găsind în ele o hrană pe gustul lor şi potrivită gustului fiecăruia, ca mana.”

Apoftegmele Părinţilor contemporani

Fireşte, şi zicerile şi apoftegmele marilor duhovnici contemporani exercită asupra credincioşilor noştri o atracţie evidentă. Cine nu cunoaşte astăzi, de pildă, cuvântul Părintelui Cleopa: „Mânca-v-ar Raiul!”, sau zicerile Părintelui Paisie: „Să ne întâlnim la uşa Raiului!”, sau „Să nu crezi tot ce auzi, să nu faci tot ce poţi, să nu spui tot ce ştii, să nu dai tot ce ai”?

Mulţi credincioşi le-au auzit şi le-au ţinut minte, în primul rând pentru că au în ele acea notă de spontaneitate, prospeţime şi dulceaţă specifică rostirii mai mult decât scrisului.

Cînd le citesc de prin cărţi parcă şi aud glasul Părintelui care le-a rostit. Mulţi credincioşi mărturisesc acest lucru. Cel mai adesea mi se întâmplă asta când citesc cuvintele Părintelui Teofil. Vocea inconfundabilă a dânsului le însoţeşte şi parcă le dă o putere şi mai mare. Acesta-i avantajul celor care „culeg” direct de la sursă astfel de ziceri.

La fel putem vorbi şi despre cuvintele Părintelui Arsenie Boca, atât de citite şi citate în ultima vreme. Pe câţi prieteni sau credincioşi nu i-am auzit rostind ziceri de-ale Părintelui, sau în câte predici nu am auzit deja celebrele cuvinte: „Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.”; „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.”; „Mustrarea învinge, dar nu convinge.”; „Cine face curte nu face carte.”; „Nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc.”; „Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.”?

Poate mai mult decât oricare alt duhovnic de la noi, Părintele Arsenie Boca are o mulţime de astfel de cuvinte care au o expresivitate proprie celebrelor apoftegme din Pateric. Oricine a citit măcar o predică a Părintelui, se poate convinge de această realitate. Zicerile, sentinţele Sfinţiei Sale, atât de aparte formulate, îl arată pe Părintele Arsenie ca pe un om cu o putere de sinteză deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de a cunoaşte totdeauna esenţialul într-o chestiune

Acesta este unul din motivele pentru care am socotit ca foarte binevenită realizarea, în partea a 2-a a lucrării de faţă, unei Sinteze a gândirii Părintelui Arsenie Boca, deci relizarea unei antologii, care să cuprindă cu precădere acele cuvinte scrise într-un limbaj aforistic. Un alt motiv care m-a determinat să fac această selecţie, este latura practică pe care am avut-o în vedere, adică folosul duhovnicesc al cititorilor.

Zicerile şi fragmentele cuprinse aici au fost selectate din mai multe surse, pe care le voi enumera în cele ce urmează:

Cărarea Împărăţiei;

Predicile Părintelui publicate în revista „Gândirea” (Serie nouă);

Predicile din manuscrisul intitulat Fiii Învierii, publicate în „Străjerul Ortodox”;

28-noiembrie-2011_194058d9c9ae7d

Trepte spre vieţuirea în monahism;

Predicile din caietul Părintelui Ioan Fărcaş (predici copiate de Maica Miruna de la Sinaia, care era rudă cu Părintele Ioan Fărcaş din Blaj, de pe un caiet al Părintelui Arsenie cu notiţe, cu binecuvântarea Părintelui Arsenie, cu specificaţia ca să nu schimbe nimic din text. Părintele Ioan Fărcaş a înregistrat Părintelui Teofil, cu care este prieten, aceste predici pe bandă de magnetofon. Între timp acest caiet s-a pierdut, dar au rămas benzile magnetice.)

– Caietul cu predicile şi zicerile culese de Părintele Petru Vanvulescu, un ucenic apropiat al Părintelui;

– Cuvintele culese de Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, adunate în cartea Veniţi de luaţi bucurie;

– Cuvintele culese de cei care l-au cercetat duhovniceşte pe Părintele Arsenie.

Scrierile Pravila Albă şi Sundar Singh vorbeşte globului pământesc, atribuite de unii Părintelui Arsenie Boca, dar aspru caracterizate chiar de Părintele Arsenie, prima ca fiind „un manuscris furat, modificat şi rescris”, iar cea de-a doua ca fiind „o apocrifă a unui fanatic, incult şi mincinos”, nu le-am luat în discuţie.

Întrucât partea aceasta are structura unui dicţionar, cititorii vor putea afla, fără să mai caute ei înşişi în întreaga operă, ce anume îi interesează din gândirea Părintelui Arsenie. Forţa formativă şi varietatea ţintelor atinse de cuvintele Părintelui sper să-i convingă pe toţi de utilitatea acestui demers.

http://www.manastireabrancoveanu.ro/downloads

NOTA   – Dupa cum puteti constata si dumneavoastra , materialul informativ postat pana acum – privind scrierile Parinteleui Arsenie , a fost scris cu mult timp in urma  si deci nu cuprinde toate publicatiile referitoare la sau din opera scrisa a Parintelui.  In cele ce  vor urma a fi postate pe aceasta pagina , vor fi mentionate pe cat posibil toate titlurile cartilor aparute in ultima vreme de sub tipar si care contin marturii / impresii despre Parintele , scrieri ale Parintelui si tot ce are legatura cu persoana minunata si personalitatea covarsitoare a vietii duhovnicesti din tara noastra care a fost Ieromonah Arsenie Boca.

Cristina David

vinieta

SEMINŢE DUHOVNICEŞTI
UN CAIET AL PĂRINTELUI ARSENIE
EDITAT DE “LUMEA CREDINŢEI”

Parintele Arsenie a avut grija deosebita pentru manuscrisele lui , incredintandu-le celor foarte apropiati si de mare incredere – spre a nu incapea pe maini straine …

Astfel, un caiet al dansului scris in minunata lui caligrafie si pastrat cu multa evlavie mai multi zeci de ani, a fost daruit de catre Maica Celestina de la Manastirea Prislop in scopul de a vedea lumina tiparului . Editura caruia i-a fost incredintat manuscrisul este cea a revistei “Lumea Credintei”.   Publicistul George Crasnean, în cuvîntul înainte intocmit pentru aceasta carte ,infatiseaza toate aceste intamplari.

arsenie12

Titlul pe care l-a primit cartea la publicare este “Seminte Duhovnicesti” intrucat ea cuprinde cuvinte de invatatura duhovniceasca  (dinspre sfîrşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50),  izvorate din trairile si din gandirea Parintelui , menite a alcatui un indreptar duhovnicesc pentru credinciosii care se nevoiesc a ramane alaturi de Dumnezeu.  Lectura se face cu usurinta deoarece cartea nu este voluminoasa iar editorii s-au ingrijit a prezenta pretioasele cuvinte la un mod accesibil adaugand unele paranteze editoriale ca sa pastreze sensul ce l-a vrut Parintele.

In unele lucrari tiparite ulterior invataturile se regasesc aidoma sau reformulate de Parintele in anii care au urmat scrierii caietului ( ma refer la publicatiile “Cararea Imparatiei” si la “Cuvinte Vii”) . Aceste invataturi oglindesc asa cum spuneam mai sus gandirea si viata in Hristos a staretului de la Manastirea Brancoveanu si mai apoi a duhovnicului Manastirii Prislop atat de mult cautat de credinciosii din intregul Ardeal si nu numai.

Sunt cuvinte vii care hranesc sufletele celor ce  vor sa se incredinteze Domnului in felul in care isi vor conduce viata , sperand sa obtina astfel mantuirea . Bunul Dumnezeu sa ajute fiecaruia ca prin citirea  si recitirea cartii sa reuseasca a-si imbunatati – in timp –   atat sufletul , in sensul unei trairi duhovnicesti imbogatite , cat si viata in Hristos urmand sfaturile si nevoindu-se in mod corespunzator ca urmare a luminarii mintii lor. Sunt convinsa , stiu de altfel ca acestea au fost intentia si dorinta arzatoare a Parintelui Arsenie la randul sau iluminat de Duhul Sfant.

“Fie ca aceste „seminţe” să fie aducătoare de rod înnoit în cît mai multe suflete, spre unitatea în Duh a Ortodoxiei româneşti şi spre dreapta cinstire a celui pe care îl aşteptăm cît mai curînd în sinaxarele noastre, alături de alţi vajnici mărturisitori ai dreptei credinţe din greu încercatul secol XX.” Am citat aici nadejdea noastra a tuturor celor care avem evlavie la Sfantul Ardealului , o nadejde exprimata frumos de Razvan Codrescu.

Cartea poate fi procurată – inclusiv pe cale poştală – prin Societatea de Difuzare “Supergraph” (str. Ion Minulescu 36, sector 3, Buc., cod 031216; tel.: 021/3206119, fax: 021/3191084), iar în Bucureşti mai ales de la Librăria Sophía (str. Bibescu Vodă 19, vizavi de Facultatea de Teologie) – cea mai dotată librărie teologică din ţară.

Cristina David

vinieta

Parintele Arsenie Boca MARE INDRUMATOR DE SUFLETE din secolul XX

O sinteza a Parintelui Arsenie  in 800 de capete

parintele_arsenie_boca_mare_indrumator_de_suflete_din_sec_xx__800_de_capete_

Prezentarea cărții :

De acum înainte si deocamdatã, cel mai bun rãspuns la întrebarea „Cine a fost, ce a fãcut si ce a gândit Pãrintele Arsenie?” ni-l dã cartea de fatã, pe care o recunoastem ca cea dintâi carte competentã despre Pãrintele Arsenie, o carte serioasã si vrednicã de a fi luatã în seamã, pe care o recomandãm cu toatã inima, în vederea folosului duhovnicesc. (Arhimandritul Teofil Pãrãian)

vinieta

CUVINTE VII

2

Între „Cărarea Împărăţiei” scrisă în anii ’40 la sfântamănăstire „Brâncoveanu” Sâmbăta de Sus şi pictura de la biserica din Drăgănesculucrată în anii ’70-80, opera Părintelui Arsenie se întregeşte prin Manuscrisulde 267 de pagini al Sfinţiei Sale, fără titlu, aflat la Aşezământul Monahal dela Sinaia şi care cuprinde 137 de predici duminicale şi la sfintele sărbători,meditaţii evanghelice şi cuvinte duhovniceşti în spirit filocalic, pe care cuumilinţă şi cu smerenie am îndrăznit a le numi pregătindu-le pentru tipar „CUVİNTE Vİİ” (Faptele Apostolilor 7,3 ed. brit.), după unica expresie biblică aflată în cuvântarea sfântului întâiului mucenic şi arhidiacon Ştefan, din ziua revelaţiei din Sinedriu şi a muceniciei sale. Unele sunt cunoscute, circulândde zeci de ani în popor, nu fără mutilări, deformări, inexactităţi sau lipsuri.Din păcate, astfel de variante au şi văzut lumina tiparului în volume şi ediţii care lasă mult de dorit şi care nu se ridică la exigenţele şi nivelul unor lucrări care poartă pecetea numelui Părintelui Arsenie. De aceea am socotit decuviinţă „să dăm tiparului cele ce sunt ale tiparului”, dar nu oricum, ci după manuscrisul unic, originar şi original, scris cu multă atenţie, frumuseţe şi dragoste de însuşi Părintele Arsenie prin grafica miniaturală a Sfinţiei Sale, irepetabilă şi inconfundabilă.

vinieta

FERICIREA DE A CUNOASTE CALEA

 

Fericirea de a cunoşte calea sau ,,manual de artă militară duhovnicească,,, aşa cum îl numesc într-o frumoasă introducere editorii, este una dintre multele şi folositoarele cărţi scrise de şi pentru opera duhovnicească a părintelui Arsenie Boca, tipărită cu binecuvântarea PS Calinic, episcopul Argeşului.Am găsit-o cu prilejul poposirii la mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil din Slobozia a sfântului Grigorie Decapolitul de la Bistriţa, eveniment care a prilejuit şi un mic pelerinaj. Cărţile părintelui Arsenie Boca ocupau aproape o tonetă întreagă. Fiecare în parte şi toate laolaltă dovedeau, ceea ce este clar pentru toată lumea, că părintele a fost un sfânt care ar trebui recunoscut ca atare.Nu-i nimic avem răbdare (că ne-o dă Dumnezeu) dar nu şi înţelegere (ţine de noi). Sf. Sinod ar trebui să priceapă că toate se fac la timpul lor. Iar timpul nu este atunci când credem noi de cuviinţă şi când le vine oamenilor bine, ci atunci când a avut loc fapta. Şi dacă părintele Arsenie Boca a trăit şi a murit ca un mărturisitor atunci trebuie recunoscut în fapta în care a plecat la Domnul. Că aşa ne învaţă Sfinţii Părinţi. Nu e bine să ţinem lumina sub obroc. Înseamnă că stăm în întuneric.Ca în fiecare an, în noiembrie va fi puhoi de lume la mormântul părintelui şi mulţi dintre ei vor pleca folosiţi de acolo. Sfinţenia nu se împiedică de bâjbâielile funcţionăreşti, dar funcţionăreii se vor lovi de piatra sfinţeniei de-or să cadă de pe scăriţa ce duce la rai. Şi atunci vor plânge că nu au luat piatra din drum să o pună la temelie. Cât le-ar fi luat? Trei minute!

Am aflat mult folos pentru suflet si mare invatatura duhovniceasca in timpul citirii acestei minunate lucrari a Parintelui nostru drag si sfant. O lucrare de mare exceptie in patrimoniul scrierilor ortodoxe romanesti.
Continutul ei este adunat de Parintele Arhimandrit Serafim Popescu – un mare si smerit duhovnic de o mare bunatate si blandete si care a fost unul din primiivietuitori, impreuna cu Parintele Arsenie Boca, ai Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, staret intre anii 1949 – cand Parintele Arsenie a plecat , facand ascultare ,la Manastirea Prislop – si 1955.
Redau cuvintele Parintelui Arsenie Boca la introducerea cartii :
Motto :”Toti cei ce umbla dupa placeri, de orice fel, nu vor scapa de pimejdii, caci sub orice placere e incolacit un sarpe.”
“Ddupa cuvantul Sfintilor, toata stradania diavolului aceasta era si este, ca sa desfaca dragostea noastra de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva afara de Dumnezeu.
Drept aceea vrajmasul, ca sa-si ajunga tinta faradelegii, imbie sufletului ispita intai, cea prin placere, aducandu-i  momeli placute la vedere si bune la gustare – potrivite cu fiecare putere franta a sufletului, in parte, iar pe trup il impinge sa le implineasca cu lucrul si sa le faca tot mereu. Vrea vicleanul, ca pe niste lipsiti de bucuria vederii lui Dumnezeu, pe care ne-a furat-o, sa ne mangaie invatandu-ne sa iubim placerea, binestiind vicleanul ca asta stinge iubirea de Dumnezeu si intuneca mintea de la vederea Lui.”
(Parintele Arsenie Boca)
postat de Cristina David

vinieta

Despre indumnezeirea omului prin Har (vol.I) – Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

despre-indumnezeirea-omului-49396

Cuvintele de mare folos duhovnicesc acelora care Il cauta pe Dumnezeu cu credinciosie , au fost adunate prin grija Arhimandritului Serafim Popescu, mare duhovnic , unul dintre primii vietuitori, alaturi de Parintele Arsenie Boca, ai Sfintei Manastiri Sambata de Sus.

vinieta

MARGARITARE DUHOVNICESTI

Margaritare duhovnicesti

Cartea ”Margaritare duhovnicesti” cuprinde invataturi ale Parintelui Arsenie Boca, care au fost adunate prin grija Arhimandritului Serafim Popescu, mare duhovnic , unul dintre primii vietuitori, alaturi de Parintele Arsenie Boca, ai Sfintei Manastiri Sambata de Sus.

Parintele Arsenie Boca ne vorbeste in aceasta carte despre necesitatea de a ne aduce aminte de Dumnezeu, subliniind faptul ca omul trebuie sa fie neincetat treaz cu mintea ca si cum ar sta inaintea judecatii lui Dumnezeu.

De asemenea, in cartea “Margaritate duhovnicesti”, gasim sfaturile Parintelui Arsenie Boca despre rugaciune, despre manie si rabdare, despre timp si vesnicie, despre constiinta si cunoasterea de sine.

vinieta

Fost-a om trimis de Dumnezeu

 fost-a-om-trimis-de-dumnezeu~8

„Cartea aceasta este inca o minune a Parintelui Arsenie Boca. Dupa volumul Sfantul Ardealului, aparut nu cu multa vreme in urma in cadrul Editurii Agnos, marturiile pe care le veti regasi aici s-au oranduit de la sine intre copertele unei noi carti. Fost-a om trimis de Dumnezeu e mai mult decat o culegere de interviuri; e un dialog legitim cu cei care, ajunsi, intr-un fel sau altul, in conjunctie cu Parintele Arsenie, nu pot sa nu dea seama si celorlalti de ceea ce adesea le spunea Sfantul din inima de Ardeal: calea Ortodoxiei nu e imposibila. Ci tocmai acest imposibil e Calea de a ajunge biruitori la Hristos! De aceea, Ortodoxia si-a redefinit, inca o data, la vremea incercarii, marturia de jertfa si credinciosie, prin covarsitoarea prezenta a Parintelui Arsenie. Ca un organism cibernetic, ce isi semnifica si resemnifica mereu continuturile, prin bogatia harismelor pe care, din vreme in vreme, Dumnezeu le daruieste unor oameni, pentru a-L inlocui, a-i face voia Sa intre semeni.

Am cunoscut, cu acest prilej, oameni cu adevarat minunati, suflete frematand de dragoste si credinciosie. Lor li se datoreaza aceasta carte. Fie doar pentru atat, si demersul si-a implinit sensul. Tin sa le multumesc autorilor acestui volum, fara de care dimensiunea hagiografica a Parintelui Arsenie ar fi fost ceva mai saracita, in detaliile ce o instructureaza. Multumesc, totodata, Constantei Abalasei Donosa, pentru generozitatea cu care a raspuns invitatie de a ne fi alaturi prin realizarea copertei acestor culegeri de marturii.

Cartii acesteia ii vor urma altele… Pentru ca Parintele Arsenie e in continua lucrare. Si multi, tot mai multi credinciosi dau marturie despre aceasta.

Viata – o stim cu totii – e o cale, nu o destinatie. Parintele Arsenie, prin viata sa, a reusit sa descifreze harta spre aceasta Destinatie. Fie-ne, de aceea, indrumator si sprijin pe Cale, fiecaruia dintre noi…“

vinieta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s