In pelegrinarile mele pe internet am aflat, cu bucurie, o poezie frumoasa inchinata Sfantului Ardealului, care mi se pare foarte potrivit a fi postata aici. Numele autorului este Sandu Cătinean .
Am fost la mormantul Parintelui de doua ori si as mai merge, ma rog lui Dumnezeu sa-mi daruiasca ocazia si binecuvantarea. Nu am puterea ca prin cuvinte sa exprim trairile avute in acel oc sfant si sfintit.
Când vei urca cărarea la Prislop
Când vei urca cărarea la Prislop
Să nu te miri ca vântul nu mai bate
De undeva din Cer, te-aude-un Sfânt
Tu-nclină capul jos, de ai păcate!
De cum ai rătăcit prin prima poartă
Ai să te simţi privit mai insistent
De undeva, din ramurile fine
Doi ochi tăcuţi, te-or cerceta atent!
Înclină capul mai adânc în rugă
Şi gândul ţi-l îndreaptă spre trecut
De undeva, din mijlocul pădurii
Ai să te simţi de îngeri petrecut!
Să nu vorbeşti cu nimeni despre asta
Suspinele adânc să-nnăbuşeşti
Ascultă numai îngerii cum cântă
Şi-ncearcă doar la glie să priveşti.
Apoi, la Sfântul Nost când ai s-ajungi
Priveşte crucea cu nespusă milă
De undeva, din sufletu-ţi pierdut
De-al tău păcat te-a apuca doar silă.
Înclină-te adânc, pân la pământ
Şopteşte numa-ncet ce vrei a spune
Sărută crucea Sfântului Tăcut, încet,
De-ai fost deschis, vedea-vei o minune
Şi-apoi, când răul ce-ai avut s-a dus
Să nu mai uiţi, pe buni să nu-i mai cerţi!
Şi-orice necaz te-a căuta de-acuma
Tu spune-ncet : „Părinte, să mă ierţi”!
Doamne ajuta!
Cristina David
Parintele Arsenie Boca Un om mai presus de oameni 