Greseala recunoscuta este in intregime iertata

Am facut referire, dupa cum va dati seama, la proverbul popular „Greseala recunoscuta este pe jumatate iertata”, care intelege altfel problema spinoasa a iertarii celui care ti-a gresit. Intre oameni „se poarta” atitudinea aceasta, la Tatal Ceresc nu exista jumatati de masura, insa.

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

Extras din „MARTURISIREA”
„Cand David si-a inteles greseala si urmarile ei, a spus celui ce a venit la el sau, mai bine-zis, Celui ce i l-a trimis, marturisindu-si vinovatia si zicand: «Am pacatuit inaintea Domnului». Iata smerenia imparatului. De la aceasta intelegere si recunoastere a pacatului, facuta inaintea duhovnicului, atarna si incepe indreptarea. Aceasta e marturisirea dupa voia lui Dumnezeu. Si, fiindca degraba si-a marturisit greseala, de indata i-a venit si iertarea de la Dumnezeu. Iar proorocul care-l infricosase, zise indata: «Si Domnul a ridicat (acum) pacatul de deasupra ta si tu nu vei muri». Iata cat de repede se schimba Dumnezeu cu iubire de oameni! Intelegem de aici, ca atata vreme cat tinem pacatele nemarturisite, ascunse cu voia, atata vreme atarna pedeapsa lor asupra noastra, ca o sabie care sta sa cada peste viata noastra. De indata insa ce marturisim pacatele si vinovatia, primejdia mortii o inlatura Dumnezeu de deasupra noastra.”
Sursa: Părintele Arsenie Boca – „Cararea Imparatiei”, Cap. II – Invatamintele Regilor, Editura Charisma, Deva, 2006, pp 41-42.

Cristina David

„UNDE MAI SUNT LIMBILE DE FOC?”

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

Extras din „UNDE MAI SUNT LIMBILE DE FOC?”
„Astazi toate neamurile aud, in limba lor, despre singurul lucru care mai poate uni laolalta: despre existenta unei „Societati” desavarsite, a Sfintei Treimi.
Deci marea societate a neamurilor e indemnata sa fie reflexul pamantesc al acestei „Societati” ceresti, singura solutie a iesirii neamurilor din babilonie.
Dar ziua Pogorarii Duhului Sfant mai insemneaza si iesirea omului din omenesc si frica, in dumnezeiesc si senin dumnezeiesc. Apostolii, desi vazusera, ba chiar si ei facusera lucruri mai presus de fire, ei, care s-au incredintat de marea realitate a invierii din morti, inca mai plateau tribut: tremurau din toate fibrele neputintei omenesti.

Duhul Sfant, prin pogorarea Sa, a sters frica din fire.
Putere de sus si limba de foc s-a dat omului.
De acum nu mai graiau din ale lor, ci din Duhul Sfant. Asa e firesc: Dumnezeu sa graiasca omului despre Sine, din om.
Dar atunci omul ia foc si lumina dumnezeiasca.
Divina prezenta stramuta omul in fericirea dupa care de altfel umbla – a supremei certitudini. Atunci nu mai e putere pe lume, de care sa se teama, desi el nu e o primejdie pentru nimeni.”
Sursa: Părintele Arsenie Boca – „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2016, p. 100

postare – Cristina David

Cum putem castiga pacea launtrica – Parintele Arsenie Boca

Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alţii şi nici cu ceea ce nu ne priveşte.

Cea mai mare şi singura împotrivire este că odată robiţi de patimile şi poftele noastre nu facem nici o sforţare să intrăm în făgaşul desăvârşit al sfinţilor. „Vă las pacea Mea, vă dau vouă pacea Mea, nu cum v-o dă lumea”.

Ce plăcută dulceaţă, ce dragoste atrăgătoare în aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos! … Sunt două feluri de păci: pacea lui Iisus şi pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, întristările, neliniştile, scârba, remuşcările. Iisus grăieşte: „Biruieşte-te pe tine însuţi”.

Înfrânează-ţi poftele tale, împotriveşte-te dorinţelor, frângeţi patimile şi atunci duhul tău va fi ascultător poruncilor Lui, rămâne-va întru pacea cea nespusă, iar toate trudele vieţii, suferinţele, nedreptăţile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care întrece orice înţelegere. Amin.

Parintele Arsenie Boca – Cararea Imparatiei

Biruieste-l pe vrajmas , repetand cat mai des numele lui Iisus

Ne aflam in perioada binecuvantata a Postului Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos .

Dorim , fireste, cu totii ca sa ne curatim sufletul de pacate , de intinaciunea lasata de toate relele facute cu voie sau fara voie, dandu-ne seama de greseli sau dimpotriva, neconstientizand cele faptuite.

Stim ce ne cere Dumnezeu, sau cel putin presupunem ca stim…Cate din cuvintele Lui insa, ne aducem aminte?

In valtoarea vietii dezordonate plina de ispite si sminteli de tot felul ne vedem acaparati de cel potrivnic Domnului si noua , iar pana a ne dezmeteci si a ne trezi, am si faptuit o multitudine de greseli incalcand Invatatura Lui sfanta si mantuitoare. Nici nu ne dam seama, de cele mai multe ori…nelinistea si framantarile au pus stapanire pe noi, la fel ca si uitarea. Sigur ca nu ne simtim in apele noastre, ne suparam si ne maniem din nimicuri , pricinuind astfel multa mahnire celor din jur.

 

Ce avem de facut, in cazul acesta? Un sfat pretios ne sta intotdeauna la indemana , ori de cate ori avem nevoie de el. Il gasim in scrierile cu sfaturi de mare folos pe care le aflam la duhovnici mult imbunatatiti . Sfantul Ardealului, asa cum l-au supranumit credinciosii pe parintele Arsenie Boca , ne-a lasat invataturi de mare pret de care ne putem folosi oricand in toate problemele ce le avem .

Caci, asa cum bine spune marele duhovnic traitor in Hristos , viata noastra este o lupta continua cu lumea in care traim , o lupta care se da in planul sufletului impotriva celui rau si pentru mantuirea noastra. Amin

„Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura.Roagă-te oricum, numai să te rogi mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

Sfântul Macarie spune: „Să te rogi oricum, dar des. Iar să te rogi cu adevărat este lucrarea Sfântului Duh”.

Sfântul Ioan Scărarul scrie: „Când ţi se întunecă sufletul cu gânduri necurate, biruieşte-l pe potrivnicul cu numele lui Iisus, repetându-l des, cât mai des. O armă mai puternică şi mai plină de izbândă nu vei găsi, nici în Cer, nici pe Pământ”.

Mijlocul principal, unic şi mai potrivit pentru dobândirea faptelor ce ţin de mântuire şi de desăvârşirea duhovnicească, este repetarea deasă a rugăciunii, oricât ar fi ea de neputincioasă. Roagă-te şi gândeşte-te la tot ce vrei, şi gândurile tale se vor curăţi prin rugăciune; „roagă-te şi fă ce vrei” şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare. Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, numai să te rogi mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.”

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 82)

articol postat de Cristina David

CANDELA – Parintele Arsenie Boca

  Aşa suntem noi în condiţiile vieţii acesteia: o candelă cu untdelemn şi fitil, dar încă neaprinsă.

  Când ajungem la cunoştinţa a ceea ce suntem de fapt, că avem o înrudire cu Dumnezeu, că locuieşte chiar în structura noastră spirituală, că suntem în pragul liberei alegeri a unei       concepţii de viaţă de care să ne ţină chiar de n-am fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela şi luminează toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă.

Obişnuit, concepţia creştină nu prea e dusă, nici chiar de credincioşi şi nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de bine, până la finalitatea sa – mai păstrând şi pentru egoism o bună parte de „viaţă”. Cu alte cuvinte sunt puţine exemplarele omeneşti care îşi „riscă” toată viaţa lor pentru Dumnezeu, pentru cauza lui în lume

Părintele Arsenie Boca – mare îndrumător de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 67.

Prezentarea cărții :

De acum înainte si deocamdatã, cel mai bun rãspuns la întrebarea „Cine a fost, ce a fãcut si ce a gândit Pãrintele Arsenie?” ni-l dã cartea de fatã, pe care o recunoastem ca cea dintâi carte competentã despre Pãrintele Arsenie, o carte serioasã si vrednicã de a fi luatã în seamã, pe care o recomandãm cu toatã inima, în vederea folosului duhovnicesc. (Arhimandritul Teofil Pãrãian)