Omagiu Parintelui

In pelegrinarile mele pe internet am aflat, cu bucurie, o poezie frumoasa inchinata Sfantului Ardealului, care mi se pare foarte potrivit a fi postata aici. Numele autorului este Sandu Cătinean .

Am fost la mormantul Parintelui de doua ori si as mai merge, ma rog lui Dumnezeu sa-mi daruiasca ocazia si binecuvantarea. Nu am puterea ca prin cuvinte sa exprim trairile avute in acel oc sfant si sfintit.

Când vei urca cărarea la Prislop

Când vei urca cărarea la Prislop

Să nu te miri ca vântul nu mai bate

De undeva din Cer, te-aude-un Sfânt

Tu-nclină capul jos, de ai păcate!

De cum ai rătăcit prin prima poartă

Ai să te simţi privit mai insistent

De undeva, din ramurile fine

Doi ochi tăcuţi, te-or cerceta atent!

Înclină capul mai adânc în rugă

Şi gândul ţi-l îndreaptă spre trecut

De undeva, din mijlocul pădurii

Ai să te simţi de îngeri petrecut!

Să nu vorbeşti cu nimeni despre asta

Suspinele adânc să-nnăbuşeşti

Ascultă numai îngerii cum cântă

Şi-ncearcă doar la glie să priveşti.

Apoi, la Sfântul Nost când ai s-ajungi

Priveşte crucea cu nespusă milă

De undeva, din sufletu-ţi pierdut

De-al tău păcat te-a apuca doar silă.

Înclină-te adânc, pân la pământ

Şopteşte numa-ncet ce vrei a spune

Sărută crucea Sfântului Tăcut, încet,

De-ai fost deschis, vedea-vei o minune

Şi-apoi, când răul ce-ai avut s-a dus

Să nu mai uiţi, pe buni să nu-i mai cerţi!

Şi-orice necaz te-a căuta de-acuma

Tu spune-ncet : „Părinte, să mă ierţi”!

Doamne ajuta!

Cristina David

Trairi pline de har la Manastirea Prislop

Am pasit inca o data , in vara acestui an , in linistea de nedescris, aproape nefireasca , a Manastirii din Tara Hategului, Prislopul sfintit si induhovnicit de prezenta Parintelui Arsenie Boca , cel mult iubit de toti cei care l-au cunscut aevea sau prin marturiile acestora.

poster_from_postermywall Arsenie Boca

Brazii si stejarii semeti ce inconjoara mormantul marelui duhovnic al neamului pastreaza taina trecerii sale prin acel loc. M-am simtit impacata cu mine insami caci vorbeam cu Parintele in gand prin rugaciune…pana mi-a venit randul sa ating crucea mormantului si sa managai cuvintele inscrise pe ea la dorinta lui ” Arsenie Boca, Ieromonahul” . Asa a fost sa se „nimereasca” la ora aceea ,ca un ucenic al parintelui, preotul Vamvulescu sa fie prezent acolo sa miruiasca pelerinii sositi in cautare de sfat si ajutor…

PicMonkey Collage

Am privit spre cerul de un albastru azuriu , am inspirat adanc si cu nesat pacea aromata de miresmele padurii…acum credeam, stiam ca sunt in loc sfant. O zi daruita de Sus. Cuvintele sunt de prisos, nu au puterea sa exprime ceea ce am simtit toti cei prezenti in mijlocul poienii2016 iulie Alba Iulia 091

Iti multumesc Doamne, ca mi-ai daruit aceasta binecuvantare!

Voi adauga cu multa evlavie si dragoste pentru Parintele o poezie despre care am aflat ca a fost scrisa chiar de dansul.

 

Chemarea lui Iisus

10462784_805832499507936_1814672967023886411_n

Preot Arsenie Boca

Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.

Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !

postare – Cristina David