Omul cere sfintenia pe care a pierdut-o

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

Extras din „IISUS SI SLABANOGUL”

„Iisus le avea pe amandoua: si puterea de-a ierta pacatele si puterea de-a tamadui firea de neputinte. Facea ochi unde nu erau din nastere, indrepta garbovi, invia nervii omorati de pacate, invia mortii omorati de moarte.
Noua, preotilor, inca ne-a dat Iisus jumatate din darul Sau: darul de-a ierta pacatele omului in numele Sau. A doua jumatate, a tamaduirii organice, nu ne-a mai dat-o, fiindca si asa toti oamenii asteptam sa fim transformati, din oameni pamantesti, in oameni duhovnicesti, in oameni nemuritori, in oameni ceresti.
A facut Iisus minuni – si oamenii cred ca cele mai mari sunt cele care privesc sanatatea trupului – dar marea minune a invierii din morti, e ceea ce marturisim cand zicem: «astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie. Amin».
Abia atuncea va scapa firea omului de slabanogie.
Pana atunci are putinta de-a scapa de pacate. – si aceasta e o minune mai mare decat a tamadui un stomac, o mana uscata, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele si acestea, dar n-au nimic religios in ele. Le fac si medicii.
Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni.
In definitiv ce cere omul ?
Cere sfintenia pe care a pierdut-o.
Acesta-i singurul lucru pe care-l cere si Dumnezeu din partea omului. Iar sfintenia vietii o pot avea si oamenii cu un trup neputincios.”

Sursa: https://www.fundatiaarsenieboca.ro/ – Parintele Arsenie Boca – „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 106

Cristina David

Vameşul şi fariseul … sau smerenia şi trufia – Parintele Arsenie Boca

 

Părintele Arsenie Boca, Prislop 13.11.49

Unul îşi spunea virtuţile; celălalt, mai în urma templului, păcatele.
Unul vrednicia, celălalt nevrednicia.

Ar fi bune virtuţile fariseului. Vameşul nu le avea, dar în lipsa lor avea smerenia.Rele erau faptele vameşului, dar, pentru smerenie s-a întors din templu mai îndreptat la casa sa.
Cel mai bine ar fi de-a avea virtuţile fariseului, şi încă întrecute, după cuvântul că: „de nu va prisosi dreptatea voastră pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – virtuţi unite cu smerenia vameşului.
Cu îmbinarea virtuţilor unuia şi cu smerenia şi cuvintele celuilalt s-au nevoit călugării de-a lungul veacurilor. Căci: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, sunt cuvintele „rugăciunii neîncetate”, care-şi au obârşia în cuvintele vameşului, spuse de Iisus.

Cu această rugăciune mulţi s-au întors mai îndreptaţi „Acasă” în împărăţie.
Păcatele au urmările cele mai felurite asupra omului:
1. Pe unii păcatele-i smeresc, îi ruşinează înaintea lui Dumnezeu şi-i hotărăsc la îndreptare.
2. Pe alţii, mai înrăiţi în ele, îi sălbătăcesc cu totul.
3. Iar pe alţii îi împing până la nebunia fără întoarcere.
Cu un cuvânt păcatele tulbură sufletul în diferite trepte. Dar virtuţile fariseice tulbură împotriva lor pe Dumnezeu. Căci virtuţile din ambiţie şi din „slavă”, e limpede că nu sunt din har. De aceea dau naştere trufiei fariseice, care-şi câştigă pe Dumnezeu împotrivă, – precum însuşi ne-a spus. Deci trufia cu virtuţi, fiind o virtute în pielea goală, sau îşi dă seama de goliciunea sa şi cere acoperământ smerenia (sau dulama lui Dumnezeu cum o numeşte sfântul Isaac Sirul), cum ne asigură toţi sfinţii Părinţi.
– De ce să fim smeriţi ?
– Fiindcă suntem mărginiţi şi neputincioşi şi trăim într-o lume plină de primejdii, călătorim pe-o mare, foarte adesea înfuriată, care-şi strecoară viforul până în sufletele noastre. Iisus a cunoscut durerea aceasta a oamenilor, de aceea le-a şi îmbiat o ieşire, zicând:

„Căutaţi la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihna sufletelor voastre !”

Continuarea predicii pe acest site : http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/?p=15706