Parastas In Memoriam Parintele Arsenie Boca la Manastirea Brancoveanu 25 septembrie 2016

Mantuirea este Darul Mantuitorului care intampina nevointa omului. Dar aceasta, oricat de mare ar fi, nu poate “merita” sau “cumpara” Darul.  La sfarsit, dupa invierea cea de obste, cununa biruintei definitive asupra raului si mortii, o vor primi toti cei ce au ostenit pe pamant pentru Adevar. Asemanarea cu care a fost omul zidit, acum va straluci in toti fiii lui Dumnezeu, cand El va fi totul in toti. Mantuirea este indumnezeirea. Totul plecase de pe pamant, de la un “amanunt”: lepadarea de sine, sau iubirea de sine… doua directii ale unui… cuvant.”*
(*Text inedit aflat intre manuscrisele Parintelui Arsenie de la Asezamantul monahal de la Sinaia, ca o sinteza si concluzie a cuvintelor duhovnicesti ale Sfintiei Sale, publicate in volumul “Cuvinte Vii”.)

Sursa text:  Protosinghel Arsenie Boca – Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006, pag 345.

 

Dragii nostri,


10452357_806751849337268_741766991963468180_n

“Inceputul de toamna, cu dimineti si seri racoroase, mult mai rece decat vara fierbinte care ne-a parasit, ne-a adus bucuria unui pelerinaj cu multa bucurie si hrana sufleteasca!  Trei zile pline, cu surprize si trairi minunate, au marcat maturitatea relatiei de prietenie si colaborare dintre membrii fundatiei noastre .
Pelerini dragi, va multumim tuturor pentru ca ati ales sa ne fiti alaturi in aceste zile de septembrie, pelerinajul nostru a fost incalzit de inimile dumneavoastra calde si bune! Nu uitam sa multumim si prietenilor nostri din Olanda, Craiova, Timisoara si Roman care au tinut sa ne fie si de aceasta data alaturi.
Vineri vom posta fotografii din pelerinajul nostru din zilele 23-25 septembrie 2016, cu destinatia principala Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus.”

Astfel incepe scrisoarea primita de la Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca, primita astazi intrucat sunt abonata la stirile difuzate de dansii. Asadar a fost organizat asa dupa cum se obisnuieste de catava vreme, in preajma datei de 29 septembrie, in fiecare an, un parastas in memoria Parintelui. Ca prim paragraf tot ca de obicei , a fost prezentat Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Fragment din “Cine poate sa se mantuiasca” pe care l-am pus mai sus in articol.

sambata-2-630x420

Ca in fiecare an, de catava vreme incoace, in preajma datei de 29 septembrie , ziua de nastere a Sfantului Ardealului , parintele Arsenie Boca (cel mai mare duhovnic al acestei parti a tarii noastre), a fost oficiat un parastas pentru pomenirea lui la Manastirea “Brancoveanu” din localitatea Sambata de Sus la poalele Fagarasilor, acolo unde parintele a ridicat din ruine vechiul locas de cult ortodox din vremea lui Constantin Brancoveanu si l-a facut un centru de raspandire a Ortodoxiei si Culturii romanesti catre intreaga tara.

“În Duminica a 18-a după Rusalii, Preasfinţitul Ilarion Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, s-a aflat în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, unde a săvârşit slujba Sfintei Liturghii înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La final, a fost oficiată slujba parastasului pentru părintele Arsenie Boca de la a cărui naştere se vor împlini 106 ani în 29 septembrie, el fiind şi primul stareţ al mănăstirii, de după reînfiinţare. Cu această ocazie, PS Episcop Ilarion a vorbit numeroşilor credincioşi prezenţi depre pericopa evanghelică unde se relatează despre pescuirea minunată, dar şi despre viaţa şi activitatea părintelui Arsenie Boca în cadrul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus.”

Autor: Adrian Nae

 

surse : fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca si   mitropolia-ardealului.ro

 

postare si comentarii – Cristina David

Osandirea iertarii…

Osândirea iertării…


Unul din marile păcate ale fariseilor.


Fariseul – dreptul după părerea sa – osândea în cugetul său pe păcătoasă – nu păcatul.
Iisus – dreptul după adevăr – ierta păcătoasa, fiindcă singură se osândea de păcatele sale.
Osândirea din ochii fariseului interzicea pocăinţa femeii. După fariseu, după punctul de vedere fariseic, nu există convertire.

fariseu_e_publicano
Poate că şi de aceea a lepădat Iisus „dreptatea”mioapă a fariseilor.
Dar osândirea cade în propria sa sentinţă: fiindcă ea interzice iertarea, atrage asupra-şi această interzicere.
Osândirea nu are îndreptare. Ricoşează în ea chiar şi tactica divină, căci fariseul osândi iertarea, pe care o dădea Iisus femeii;adică osândea pe Dumnezeu Însusi pentru că ierta.

169069input_file1095816
Cine ştie, poate că la farisei s-a gândit Iisus când a zis că vor fi judecaţi cu judecata cu care judecă.
Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea până şi criteriul lui Dumnezeu.
Ce trufie groaznică găseşti la câte unii „drepţi”.
Nu în zadar a zis Iisus, că mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se întoarce, decât pentru 99 de „drepţi”.
Nu în zadar se zice că cea mai primejduită este mântuirea sfântului. De aceea Dumnezeu le ascunde conştiinţa de sine a sfinţeniei.
Sfinţii sunt fără să ştie că sunt. Aceştia ţin morţiş că-s păcătoşi.

10801710_870923692920083_9086718793334917125_n


Prislop 9.10.1949  Luca 7, 36-50››
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006, p. 129.

postare Cristina David

Din invataturile Parintelui Arsenie Boca – Împărăţia copiilor (Fragment)

Cuvintele lui Hristos ” Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor, ( Matei 19,14) sunt o porunca pentru noi toti care vrem sa ne mantuim, si sa ne silim sa avem inima smerita si nevinovata de copii. Asa ne spune si ne invata Sfantul Ierarh Vasile cel mare.

Dar vezi ca nu a zis ca numai a acestora este imparatia cerurilor, ci : “ a unora ca acestia ” . Adica toti care prin darul lui Dumnezeu si prin lucrarea faptelor bune ajung la masura curateniei si a nevinovatiei pruncilor, vor dobandi imparatia cerurilor. Aceasta porunca priveste si pe parintii trupesti. Ca au prima datorie fata de copii sa le dea viata, sa-i lase sa vina la viata, iar nu sa-i omoare. Apoi au porunca sa-si creasca copiii in credinta si in frica de Dumnezeu, in rugaciune si in viata curata. De vor face asa, copiii lor vor creste bine, vor purta in ei pe Hristos si vor urma toata viata lui Hristos. In felul acesta vor implini si ei porunca Domnului : ” Lasati copiii sa vina la Mine !” . Frumoase si pline de invatatura cuvinte la care este bine sa luam aminte , noi , parintii . Tot ceea ce Mantuitorul nostru ne-a sfatuit si ne-a invatat trebuie sa constituie o porunca pentru fiecare crestin.

Parintele Arsenie Boca s-a oprit asupra acestui indemn/porunca rostit de Domnul Iisus Hristos cu o deosebita sensibilitate si delicatete. El a vazut in copii sursa de liniste necesara sufletului omului apasat de griji si necazuri , tocmai pentru ca ei intruchipeaza tot ce Dumnezeu doreste ca omul nou sa obtina : puritate in locul intinarii, nevinovatia in locul pacatelor si credinta nestramutata in bunatatea fara de margini , iubirea necuprinsa si sprijinul in toate a Tatalui ceresc.

Cristina David

CUVINTE VII – „Împărăţia copiilor” (Fragment)

„Copiii odihnesc şi refac omul.
Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezumă: gingăşia şi frumuseţea; puritatea, nevinovăţia şi credinţa.SuffertheLittleChildren

Chiar pe Iisus L-au odihnit copiii.

Cei mari Îl amărau mereu. Şi ieşise bine din necredincioasa Betsaida, unde Iisus abia tămăduise un orb, n-a izbăvit bine pe Petru de milostivirea Satanei, când a precizat curajul necesar şi riscurile mântuirii (o asemănare cu Iisus neapărat necesară: concluzia uceniciei), când iată altă probă de micime sufletescă: În drum spre Capernaum ucenicii se priceau între ei, care ar fi mai mare? (Cine ştie dacă Petru a mai avut vreo pretenţie?) Când i-a întrebat Iisus despre ce vorbeau între ei pe cale, ucenicii au tăcut. Simţeau că au vorbit din ale cui nu trebuie. Acela se strămutase din Petru în ceilalţi, pe altă temă a celor omeneşti. După atâtea, şi atâţia – de la toţi  – Iisus avea nevoie de odihnă. Deci şezând i-a chemat ( – Şi de câte ori i-a tot chemat! – ) şi le-a zis: De voieşte cineva să fie întâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toţi şi sluga tuturora.
Mare înaintea lui Dumnezeu nu poate fi decât omul smerit.
Şi luând un copilaş în braţe le-a zis: «Cine primeşte pe unul dintre aceşti prunci în numele Meu, pe Mine mă primeşte şi pe Cel ce m-a trimis pe Mine».
Cuvântul poate fi lărgit: Dacă mamele ar primi copiii în numele Domnului, ce străveziu ar fi în ei chipul lui Iisus ! Abia atunci şi-ar da seama pe cine au primit prin copii. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de-a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Înţelepţii îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe-o necesitate în explicarea lumii. Copiii îl au ca pe un bunic de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, şi înţelepţii pe dinafara lui.
Găseşti ceva şi cu mintea, dar numai dacă ai o inimă de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului. În ochii copiilor seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în Împărăţia copiilor decât într-un tratat de «Mecanică cerească»? Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi cei mari o pierdem.
Sfinţii sunt nişte mari copii. – Departe mai suntem de ei! -”

Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii  Editura Charisma, Deva, 2006.

articol postat de  Cristina David