«O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti !»


Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca


Extras din „CANANEANCA”

Cu cat orizontul tau e mai ingust, sau mai ingustat de durerea ta, cu atat nelinistea ta e mai mare, – si poate sa fie mai mare ca a toata lumea.
Asta era starea sufleteasca a Cananeencii.
Dar iata trece Iisus pe langa tragedia aceasta: toate tragediile tipa la Dumnezeu, ori rugandu-L, ori hulindu-L. Iisus se face ca nu aude. «Nu i-a raspuns ei nici un cuvant.» Dar L-au rugat si ucenicii Lui s-o auda: «Ca striga in urma noastra».
Iisus s-a facut ca nu-i asculta. Dar in nevazut atragea sufletul deznadajduit la Sine, si «ea venind, I s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-mi !»
In afara, in cuvinte, Iisus de asemenea s-a facut ca n-o asculta. I-a spus si Iisus o ingustime, tot asa de stramta, ca a ei: «Nu sunt trimis tara numai catre oile cele pierdute ale casei lui Israil» si ca: «Nu se cade a lua painea fiilor si a o da cainilor».
Cu alte cuvinte Iisus ii punea in fata pacatul ei, peste care o imbia sa treaca.
Si iata femeia aceasta a iesit din ingustimea sa si nu s-a smintit ca-i asemanata cu cainii.
Atunci cand ochiul ei a vazut mai mult, cand s-a mutat din ingustimea durerii sale in bunatatea fara margini a lui Dumnezeu: s-a izbavit in clipa aceea.
Asa a condus Dumnezeu minunea aceasta, ca a tamaduit mama si prin tamaduirea ei s-a insanatosit si fiica ei de acasa.
Si s-a mirat Iisus zicandu-i: «O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti !» – si adauga Evanghelia: «si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela».
Cu un cuvant au iesit toti din cercurile lor inguste, la orizontul cel mai larg, care este linistea dumnezeiasca si care tamaduieste orice boala si linisteste orice vifor din suflet.
Dumnezeu s-a biruit de rugaciunea omului – si inca a unei femei neputincioase – si i-a adus firea in linistea Sa, mai presus de sminteala si durere.
Sa ne fie Iisus si noua, asemenea !
Sursa: Parintele Arsenie Boca – „Cuvinte Vii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 26-27

Cristina David

SFÂNTUL VASILE CEL MARE: – UN IERARH DE ATITUDINE”


Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

Cand viata aceasta e incurajata de statornicia bogatiei, de negrija intamplarilor, omul se strica; iar o viata stricata de patimi strica si mintea, care, odata stricata, nu mai deosebeste adevarul de minciuna sau binele de rau, ci le zice tocmai intors: raului bine si minciunii adevar.
Incetand prigoanele, asa se stricasera purtarile crestinilor si asa se intindea tagaduirea dumnezeirii Mantuitorului, incat – zice un istoric al vremii daca Dumnezeu n-ar fi trimis pe sfintii Vasile, Grigorie si loan, ar fi trebuit sa vie Hristos a doua oara. (Caci faradelegile grabesc Judecata). Iar un filosof crestin din vremea noastra, facand o supraprivire asupra istoriei crestinismului, la fel gaseste ca, crestinii au trecut cu succes prima ispita ridicata impotriva crestinismului: ispita persecutiilor, dar n-au trecut cu acelasi succes si ispita a doua, a triumfului (asupra paganismului).

Sfintii Trei Ierarhi

E si explicabil: prima ispita a intalnit in fata crestini adevarati, care se hotarasera intr-un fel cu viata aceasta: s-o jertfeasca pentru Dumnezeu: pe cand ispita a doua, a triumfului, pentru care trebuie sa fii intelept s-o ocolesti, a gasit in fata o mare turma de crestini figuranti.
Dar iata cum Providenta a descalcit lucrurile: pentru cei credinciosi a trimis pe sfinti; iar pentru figuranti, si indeosebi arieni, a trimis pe imparatul Iulian Apostatul, care din crestin s-a declarat pagan si vrajmas al lui Hristos. Ba ca sa-si bata joc de o proorocie a Mantuitorului, a intreprins un razboi in calea la Ierusalim, ca sa zideasca templul lui Solomon. In lupta insa s-a trezit cu o sageata otravita in piept. Aceasta l-a ingrozit si l-a facut sa strige: „M-ai invins Galileene !”

Deci toti cei ce tagaduiau dumnezeirea Mantuitorului, ca sa faca pe placul imparatului apostat, ca sa fie „la moda” s-au lepadat de crestinism.
Dar parca era un facut: toti cei ce s-au lepadat de Hristos nu se multumeau numai cu lepadarea lor ci urmareau si lepadarea altora; iar daca aceia se impotriveau, vrajba era gata si incepea prigoana.
Iata focul in care se lamuresc credinciosii, iata firul de legatura cu inaintasii lor – mucenicii.
 Sursa: Parintele Arsenie Boca – „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 21

Cristina David

Cuvant de invatatura – Parintele Arsenie Boca

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

Extras din „MASURILE VREMILOR”
„Libertatea omului inclina orientarile sale, undeva in centrul timpului, iar urmarile acestei inclinari sunt mai neprevazute ca a unei linii ce descrie diferite unghiuri mici la centru, dar nemasurat de mari, la infinit.
Asa sunt raspunderile libertatii.
Omul nu mai poate interveni, cu aceeasi usurinta, in urmarile cu necesitate, ale deciziilor sale.
Si in multe, cat n-ar vrea sa intervina.
De aceea omul are nevoie de Dumnezeu, garant al libertatii sale, si care are libertatea absoluta, a armonizarii totului. De aceea libertatea omului e ingradita in «soroacele» timpului. Numai libertatea lui Dumnezeu e neingradita in nici un fel de timp, ci intrucatva de libertatea omului.
Libertatea omului cu libertatea lui Dumnezeu stau in acelasi raport ca timpul cu eternitatea.
Timpul i s-a dat omului cand s-a ispitit sa iasa din starea eternitatii paradisiace. De atunci a inceput omul bejenia sa in istorie: in masurile timpului”, in «implinirile vremilor».
Iar vremile se umplu cu faptele oamenilor. «Soroacele» vremilor insa, sunt in mana lui Dumnezeu. El rezolva «crizele vremilor», puroaiele istoriei. El a cufundat slava Egiptului in fundul Marii Rosii; El a cufundat Sodoma in fundul Marii Moarte; iar in vechime, tot pamantul sub potop.”

https://www.fundatiaarsenieboca.ro/stirile-noastre/stirile-noastre-7-decembrie-2018

Cristina David

 

Omul cere sfintenia pe care a pierdut-o

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

Extras din „IISUS SI SLABANOGUL”


„Iisus le avea pe amandoua: si puterea de-a ierta pacatele si puterea de-a tamadui firea de neputinte. Facea ochi unde nu erau din nastere, indrepta garbovi, invia nervii omorati de pacate, invia mortii omorati de moarte.
Noua, preotilor, inca ne-a dat Iisus jumatate din darul Sau: darul de-a ierta pacatele omului in numele Sau. A doua jumatate, a tamaduirii organice, nu ne-a mai dat-o, fiindca si asa toti oamenii asteptam sa fim transformati, din oameni pamantesti, in oameni duhovnicesti, in oameni nemuritori, in oameni ceresti.
A facut Iisus minuni – si oamenii cred ca cele mai mari sunt cele care privesc sanatatea trupului – dar marea minune a invierii din morti, e ceea ce marturisim cand zicem: «astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie. Amin».
Abia atuncea va scapa firea omului de slabanogie.
Pana atunci are putinta de-a scapa de pacate. – si aceasta e o minune mai mare decat a tamadui un stomac, o mana uscata, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele si acestea, dar n-au nimic religios in ele. Le fac si medicii.
Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni.
In definitiv ce cere omul ?
Cere sfintenia pe care a pierdut-o.
Acesta-i singurul lucru pe care-l cere si Dumnezeu din partea omului. Iar sfintenia vietii o pot avea si oamenii cu un trup neputincios.”


Sursa: https://www.fundatiaarsenieboca.ro/ – Parintele Arsenie Boca – „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 106

Cristina David

Părintele Arsenie Boca – „Un Tovarăş nevăzut”

Înaintea minţii oamenilor se deschid două căi: una lată, plină de ademeniri, şi de aceea mulţi sunt cei ce merg pe dânsa; iar alta, suitoare şi îngustă, şi puţini se află care să meargă pe ea. Calea largă e calea pierzării. Pe ea aleargă de zor două feluri de drumeţi: Lucifer, cu toată ceata lui de îngeri, aruncaţi pe pământ şi toată „lumea” pe care o înşeală el. Şi-i înşeală aşa că-i înţeapă cu acul plăcut al păcatului, care le amorţeşte sufletul o vreme, sau chiar toată vremea vieţii pământeşti. Aceştia pentru Dumnezeu sunt morţi, deşi lor li se pare că trăiesc, dar sunt numai trupuri. Toţi aceştia, câtă vreme trăiesc sunt morţi, neştiind de Dumnezeu, sunt cu îngerii cei răi împreună călători la iad, pe calea pierzării. Aşa au călătorit toţi nepoţii lui Adam, mii de ani de-a rândul.

Dar Dumnezeu preamilostivul, din iubirea de oameni a făcut totul din partea Sa, ca să-i întoarcă pe oameni din povârnirea pierzării într-o cale nouă, în calea mântuirii. De aceea Fiul, a doua Faţă a lui Dumnezeu, S-a făcut Om desăvârşit – afară de păcat – şi ne-a arătat Cărarea. Prin urmare, calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu Însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate şi dându-ne îndrăzneală. Pe cărarea mântuirii încă merg două feluri de călători, căci de-atunci… un Tovarăş nevăzut şi bun merge cu noi, cu fiecare, în toate zilele, cu fiecare rând de oameni, până la sfârşitul veacului: Dumnezeu Însuşi şi cu sfinţii Săi, întovărăşind nevăzut pe oameni…

Pr. Arsenie Boca – Cărarea Împărăţiei, ed. 1995, p. 14

Cristina David

Pr. Arsenie Boca: „a osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost”

A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. Să fim drepţi: slujba preoţilor e sfântă, darul lor e de la Dumnezeu, e sfânt. Că firea lor pământească mai dă uneori prilej de sminteală, iară să fim drepţi: neavând cum să vină altfel decât prin naştere din trupuri pământeşti în care mişună pornirile fărădelegilor ca şerpii şi rod înclinările patimilor ca viermii, sigur că ei vor fi covârşiţi de moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea îndeplini fără umbră trimiterea lor de la Dumnezeu.

Chemarea le este învăluită, vor şovăi în hotărâri, biruindu-se de lume, în loc ca ei să biruie lumea. Sigur că aceştia, prin viaţa lor, nu vor lăsa poporul să creadă, şi aşa se vor sălbătăci oile asupra păstorului şi vor face bucurie lupilor. In jurul lor se va întări întunerecul a toată neştiinţa şi va începe foametea, nu de pâine, ci de Cuvântul lui Dumnezeu, pâinea cea din Cer. Sarea pământului o vor călca-o oamenii în picioare şi aşa vine că: „Şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului”.

Dar, de toată starea asta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul, căci toată decăderea e de la părinţi începătură. Iată în ce mare măsură milostivirea lui Dumnezeu e atârnătoare de oameni. Dreptatea însă nu mai e atârnătoare de oameni, aceştia trebuie să o sufere fără de tocmeală.

Părintele Arsenie Boca. Cărarea Împărăţiei. Ed: Charisma, Deva 2006

„Mergeti si la preotii vostri, ca ei stiu necazurile mirenilor si greutatile voastre. Voi aveti preoti buni la Sibiu. Nu mergeti la manastiri sa va spovediti, ca va dau canoane mari. Dar sa mergeti la manastiri pentru rugaciuni, liturghii si dezlegari” – a zis odata Parintele Arsenie. (Maria Matronea, Sibiu)

Eram la Biserica Draganescu. Parintele Arsenie picta sus, iar eu stateam jos, lânga schela. La un moment dat, Parintele zice: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu spun nimic. Parintele ma întreaba si a doua oara si ma întreaba si a treia oara: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu scot o vorba. Atunci, Parintele se apleaca sa vada daca mai sunt lânga schela si îmi zice: „Mai, tu nu auzi ce vorbesc eu cu tine?”. Eu zic: „Dar, Parinte, acum nu am vorbit de preoti”. Parintele zice: „Da, mai, nu am vorbit acum de preoti, dar tu, când esti cu mai multe persoane si vorbiti de preoti, numai de rau ziceti de ei. Ziceti ca-s lacomi. Iata ce povata îti dau eu: sa nu-i mai vorbiti de rau pe preoti, fiindca sunt slujitorii lui Dumnezeu si nu aveti voie sa-i judecati voi”.

Dupa ce m-am întors de la Parintele, am deschis Biblia exact la paragraful care zice: „Cine esti tu, omule, ca sa judeci sluga altuia”. Exact ce-mi spusese Parintele Arsenie! De atunci, nu mai vorbesc pe nimeni de rau, mai ales pe preoti, ca Dumnezeu este singurul care poate sa-i judece. (Biliboaca Matei, Savastreni)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Cristina David

Formele în care se dezvoltă si se înmulţeşte mândria în suflet!

Care sunt formele în care se dezvoltă si se înmulţeşte mândria în suflet?

Viaţa duhovnicească are multe greutăţi de învins, mai ales din partea mândriei.
Patima importanţei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei, neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, posomorârea, groaza de umilinţă, toate acestea sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulţeşte mândria în suflet.
Mândria şi toţi puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulţumiri, de făţărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate.
Sub influenţa acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei.

Ce e de făcut?
În momente de limpezime de minte – că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu.
Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa.
Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră.

Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte.

Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Parintele Arsenie Boca – Insemnari din manuscrisele de la Sinaia (sursa – Revista Atitudini nr 4/ inedit-parintele-arsenie-boca-comentariu-la-pateric)

Cristina David

Taina Căsătoriei

ICOANĂ A IUBIRII DIN SFÂNTA TREIME

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Fundatia Arsenie Boca - Fundaţia Creştină Arsenie Boca

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

MĂRTURISITORII

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

Pagina dedicata Cinstirii Maicutei Domnului

De fiecare data cand va veti ruga Maicii Domnului sa stiti ca rugaciunea va este ascultata.“Toate rugaciunile Maicii Domnului sunt pentru sufletele intristate, pentru sufletele deznadajduite, cele care nu pot purta povara greutatii, care sunt rupte in doua, sunt cu inimile frante…”

Hrisostom Filipescu

Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!

anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)...

anomismi

IN BATAIA VANTULUI FIECAREI ZILE...

† DOAR ORTODOX †

“Învierea Ta, Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim.”

Sfinţii Închisorilor

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

CAUTA si VEI AFLA

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

IN MEMORIAM PARINTELE PARAIAN

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”