Parintele Arsenie Boca – Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David

“Calea, prin care l-a invatat si l-a curatit Dumnezeu pe David, regele-prooroc, ne-a lasat-o scrisa. E Psaltirea. Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunostinta cea din patanie, sau invataturile din durere, singura cale care poate invata ceva pe oameni.” (Parintele Arsenie Boca)

O lucrare minunata a facut-o parintele Arsenie comentand psalmii regelui si proorocului David , cunoscuti in lumea scrierilor ortodoxe cu numele de Psaltire . Aceste talcuiri merituoase ale parintelui Arsenie au fost cuprinse in patru volume si publicate la Editura Cristimp intr-o forma atragatoare , volumele continand si Randuiala Sfintilor Parinti cu privire la citirea Psaltirii , ceea ce ne este de mult ajutor.

Parintele Arsenie Boca, Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David – asa sunt intitulate fiecare din cele patru volume, fiecare dintre ele cuprinzand un anumit numar de psalmi, in ordinea lor din Biblie.

cararea-imparatiei-si-psaltirea-lui-david-vol-1-psalmii-130-parintele-arsenie-boca-cristimpuri

Psaltirea, cu vechimea ei de mii de ani, ne va arăta încă o dată, dacă mai era cazul, că Iisus Hristos în veci nu se învecheşte. Societatea se schimbă, omenirea progresează, ştiinţa evoluează, dar în mod cert problemele oamenilor sunt aceleaşi de mii şi mii de ani. Ateismul, lepădarea de credinţă sau neoidolatria sunt manifestări nefaste care adâncesc problemele oamenilor, nu le rezolvă. De aceea, această carte vă propune să îmbrăţişaţi o soluţie la toate problemele vechi şi noi ale omenirii. Iar această soluţie se numeşte simplu: Iisus Hristos. (Editorul – Cristian Serban)

cararea-imparatiei-si-psaltirea-lui-david-vol-2-psalmii-3160-parintele-arsenie-boca-cristimpuri

 

Psaltirea este o carte mult folositoare sufletului,  care ar fi bine sa nu lipseasca din casa vreunui credincios.  In lumea noastra ortodoxa, Psaltirea este cea mai iubita si cea mai des folosita carte. Ea cuprinde cei 150 de psalmi ai lui David grupati in 20 (douazeci) de “catisme”.

 

Psalmii se gasesc  ca un capitol separat  in prima parte a ei si anume in Vechiul Testament.  Trebuie stiut ca psalmii sunt rugaciuni sub forma de imne, de cantari, care exprima intreaga bogatie de trairi si sentimente ale omului in fata Lui Dumnezeu si in fata vietii si a lumii inconjuratoare, in psalmi relatia dintre om si Dumnezeu este foarte apropiata, intima, dialogul este direct. Citirea psalmilor ajuta pe om sa se apropie mult de modul corect de a-L intelege si a-L simti pe Dumnezeu si pe sine in raport cu Dumnezeu, cu sine, cu cei din jur si cu natura insasi. Invatam din psalmi  cum sa vorbim cu Dumnezeu, cum sa ne rugam, cum sa multumim, cum sa ne cerem iertare, cum sa laudam si sa dam slava, cum sa ne bucuram si cum sa ne veselim…

cararea-imparatiei-si-psaltirea-lui-david-vol-3-psalmii-61100-parintele-arsenie-boca-cristimpuri

Iata ce scrie despre aceasta Sf. Vasile cel Mare: “Cartea Psalmilor cuprinde in sine tot ceea ce este mai folositor in toate…, este o comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatosirea celui de curand ranit, ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos. Ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate si sa se ajunga la crearea unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa se nasca cugetele cele intelepte…. Psalmul este linistea sufletelor, rasplatitorul pacii, potolitorul galagiei si al valului gandurilor. El face sa slabeasca mania sufletului si infraneaza pornirea catre patimi,… impaca pe cei ce-si poarta vrajmasie. Psalmul este alungatorul demonilor, aducatorul ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru oboseala zilei, pavaza si mangaierea oamenilor credinciosi, iar pentru femeile credincioase una dintre cele mai potrivite podoabe. Ce nu poate invata cineva din psalmi? Maretia barbatiei, exactitatea dreptatii, insemnatatea infranarii, desavarsirea judecatii, chipul in care trebuie sa rabde si tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune.”

De aceea, duhovnicii recomanda frecvent citirea Psaltirei. Exista manastiri unde psalmii sunt cititi neintrerupt, zi si noapte. Este bine ca citirea Psaltirei, dupa o randuiala zilnica sau pentru o anume imprejurare, sa se faca cu binecuvantarea preotului duhovnic.

 

articol postat de Cristina David

Ultima scrisoare a Părintelui Arsenie către Părintele Daniil – Acestea sunt ultimele cuvinte ale Părintelui Arsenie pentru Părintele Daniil

Sunt foarte multe adresarile facute de parintele Arsenie catre ucenicii sai pe care le aflam din felurite surse autorizate – din care desprindem nu doar modul sau profund de gandire si traire duhovniceasca de-a lungul timpului – ramase aceleasi – ci mai ales felul lui de a exprima aceste realitati care lui i se revelasera in Duh si Adevar cu mult timp inainte , din tinerete, si pe care le aplicase cu multa abnegatie si strictete atat in viata lui de monah cat si in sfaturile daruite cu drag celor ce aveau nevoie da ajutor duhovnicesc. Si multi au fost acestia!!!

Am mare dragoste, evlavie si incredere in Parintele Arsenie  –  am citit multe scrieri ale sale, am venit in contact cu marturiile celor care l-au cunoscut indeaproape , am parcurs randurile biografiei sfintiei sale si precum si ale autobiografiei …am vizitat mormantul lui la Manastirea Prislop in doua randuri (imi sunt dragi si pastrez cu sfintenie in sufletul meu trairile avute in ambele dati – desi diferita , fiecare) , am o legatura profunda prin locul de nastere al lui si al stramosilor mei , in Tara Zarandului …as putea continua cu multe alte diferite punti sufletesti care exista , nimic nu este la intamplare. Insasi puterea sentimentului cucernic ce ma patrunde de cate ori citesc ceva scris de el , privesc  sau aud ce s-a scris si spus in ce privesc maretia si frumusetea celor infaptuite de Parinte ,dar si a dorintei ce o am ca sa persist in aflarea adancimilor gandirii si simtirii sale crestin ortodoxe , mie imi spun ceva important.

Părinte,

Ar trebui să-ţi scriu „Cuvioase”, dar îţi voi scrie când vei fi aşa, dacă în zilele viitorului vei ajunge şi „cuvios părinte”: Patericul l-ai citit şi studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de asemenea. Filocalia iarăşi. Studiul e una – îl pot face toţi. Acoperirea cu viaţa însă o pot face din când în când abia câte unii, unde şi unde, câte unul într-o sută de ani.

N-ai avut parte de studiul, care odată era miezul şi splendoarea Teologiei: Mistica, definită „ştiinţa îndumnezeirii omului”. Nu-i destul să ştii călugăria; trebuie să-i şi înveţi calea, să-ţi deprinzi o fire nouă, fire de „fiu al lui Dumnezeu” între fii oamenilor. Pentru asta trebuie valorificarea practică, progresivă a darurilor naşterii din nou de la Botez.Eşti tu un convertit? Îţi trăieşti tu viaţa în Hristos în care eşti botezat, îmbrăcat în firea omului venit din Cer pentru mântuirea ta, care eşti în lumea, care „toată” zace în rău? Ai ajuns tu aşa devreme ca vârstă, convingere şi evidenţă a trăirii în Hristos, în atotprezenţa dogmatică a lui Dumnezeu, ca să rezişti la ispitirile meşteşugite şi uneori simple de tot, ale vicleanului vrăjmaş, care în atâtea prilejuri te-a dovedit slab?

XTuW8LCzMder

Să ştii că el nu se mulţumeşte cu biruinţe mici şi nebăgate în seamă de tine, ci-ţi pregăteşte o neobservată slăbire a credinţei şi o revenire la modul „natural” al vieţii, fără „exagerările” vieţii mai presus de fire sau supranaturale. Or, tu tocmai viaţa cea mai presus de natură eşti juruit să o dovedeşti reală şi posibilă între fiinţele nepricepute între care ar fi să trăieşti viaţa ta pământească.Nu te lăsa să te îngrămădească cu dragostea lor, care mult mai are până să fie numai după Dumnezeu.

Nu le lăsa să-ţi intre în chilie; vorbeşte cu ele numai în biserică. De-ar fi cu putinţă nici să nu te vadă decât în biserică. Deci departe de tine amestecul în „partidele” lor pe absolut orice motive – „motive” ale vrajbei.Tu ai slujba de a scoate în evidenţă şi în planul întâi darurile Botezului: persoana Domnului Hristos din temniţa şi bolniţa fiecăreia dintre ele. Altă treabă e administraţia şi nu ţine de tine. Faţă de slujba ta ideală, toate celelalte ţin de spinii grijilor omului vechi.

Să faci cea mai netă distincţie între aceste două vieţi, întâi pentru tine. Căci şi tu ştii doar; dar nu o faci, până ce nu eşti deplin şi definitiv convertit al prezenţei Domnului Hristos în propria ta temniţă şi puţinătate de dragoste. Căci vezi câte iubeşte chiar şi monahul pe lângă Domnul Hristos.

Câţi nu se iubesc pe sine în contul Domnului Hristos? Sunt adică furaţi de la acela „un lucru trebuieşte” spre câte altele, care toate dacă nu despart totul, dar slăbesc dragostea cea unică de Dumnezeu şi aşa sporeşte vicleanul cu dărâmarea poruncii lui Dumnezeu din tine.

În cazul când vei fi propus pentru Prislop, să ştii că nu-i o treabă uşoară şi simplă pentru un călugăr ca tine „simplu” şi „uşor” întru toate ale unei căi mai presus de fire. Toate vor trage de tine în jos, că n-au altă putere. Sunt pline de neştiinţă, de uitare şi de nebăgare de seamă asupra minţii şi fără grijă de propria lor mântuire. Niciuna nu poate învăţa războiul nevăzut şi ca urmare nu progresează duhovniceşte; nu le interesează parcă.

Deci dacă tu nu-ţi vei vedea cu toată sinceritatea şi seriozitatea de propria ta izbăvire din încercuirea vicleanului vrăjmaş, lovindu-l neîncetat cu rugăciunea neîncetată „Doamne Iisuse”, nu scapi teafăr şi te poţi trezi – Doamne fereşte – căzând în păcat şi scos din preoţie.

Citeşte şi toată atenţia Filocalia toată, dar nu în fugă, ci adâncind în minte toate datele şi tot duhul în care scriau din experienţă (din lucrare), sfinţii scriitori ai acestei dumnezeieşti îndrumări. Nu vorbi mult şi nu te împrăştia că pierzi adâncimea şi dai în superficialitate.

Te ştiu neascultător, deşi te lauzi cu nu ştiu ce ucenicie; dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de câte ori te-am rugat, câte bine ştii. Ca atare, bănuiesc că vei păţi multe necazuri şi înfrângeri tocmai pentru că nu te pricepi să urmăreşti cele veşnice în locul celor vremelnice; nu prinde Adevărul putere de viaţă în viaţa ta, ci numai rele de care este plină lumea şi locul unde, să zicem că vei fi. Ai grijă!
Ţi-am spus odată să faci un prim exerciţiu cu tine acolo: să nu râzi. E cel mai simplu exerciţiu al unui om care vrea să înceapă calea „smeritei rugăciuni şi atenţi”! Iată, îţi dau această ascultare: să isprăveşti cu râsul; deoarece acolo, cu râsul tău de toate tragi tu în jos şi nu mai eşti ce trebuie să fii. Iisus n-a fost văzut niciodată râzând în această lume care-l va răstigni. Verifică-te cât mai des cu Predica de pe Munte. Învaţ-o, adânceşte-o, trăieşte-o, că după normele ei însetează, flămânzeşte „omul cel nou, cel venit din cer”, pe care-l ai în tine arvună a Împărăţiei lui Dumnezeu dinlăuntrul tău.
Ai aflat de la Sf. Simeon Noul Teolog că trebuie să fim conştienţi de Iisus Hristos pe care-l avem în noi şi care prinde toată viaţa şi sensul vieţii noastre pământeşti. Ţi-am scris câteva gânduri de sprijin că eşti încă prunc intrat într-o slujbă şi o cale care cere să fii „bărbat desăvârşit la plinirea vârstei lui Hristos”.

Pr. Arsenie, Sinaia 1987-1988                                                                                                                                          11 octombrie 1989

 

sursa : fundatiaarsenieboca.ro

Născut în Ţara Haţegului, în 1957, a absolvit Facultatea de Teologie la Sibiu, a obţinut titlul de doctor în teologie la Tesalonic – Grecia şi a fost profesor la Arad vreme de 11 ani. În 1984, s-a călugărit la mănăstirea Hodoş-Bodrog, unde a şi fost hirotonit preot. A slujit la Hodoş-Bodrog, la mănăstirea Prislop şi la Densuş – Hunedoara.
L-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca în toamna anului 1979, în ziua Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir, în casa parohială a satului Drăgănescu, unde marele duhovnic picta. Îşi aminteşte perfect acea zi care l-a marcat pe viaţă. I-a fost învăţăcel părintelui Arsenie până la săvârşirea pământească a acestuia, în 1989. Deşi nu a fost recunoscut de către autorităţile sârbe ca episcop al românilor ortodocşi din Banatul Sârbesc şi Valea Timocului până anul acesta, PS Daniil Stoenescu a reuşit să organizeze o eparhie foarte dificilă.
In cartea Parintelui Daniil Stoenescu, “Parintele Arsenie – Omul imbracat in haina de in si Ingerul cu cadelnita de aur” (Ed. Charsima, Deva, Ed. a II-a, 2009), la pag. 43, autorul rememoreaza: “Neindoielnic si Parintele Arsenie si-a pecetluit timpul si veacul, de aceea nu intamplator poetul si filosoful Lucian Blaga i-a adresat la sfarsitul anilor ’40, cu prilejul unei intalniri la Cluj: ‘Fericit esti Parinte Arsenie, ca ai ajuns un mit!’ La care Parintele, dupa cum insusi mi-a marturisit-o personal, a replicat: ‘Maestre, caciula aceasta eu nu o port’. La care filosoful, la intalnirea cu omul lui Dumnezeu, a conchis: ‘Ba, ai s-o porti, caci poporul are nevoie de asa ceva!‘ “.

 

fundatiaarsenieboca.ro

Sursa: www.nistea.com

postare si comentarii – Cristina David

Parastas In Memoriam Parintele Arsenie Boca la Manastirea Brancoveanu 25 septembrie 2016

Mantuirea este Darul Mantuitorului care intampina nevointa omului. Dar aceasta, oricat de mare ar fi, nu poate “merita” sau “cumpara” Darul.  La sfarsit, dupa invierea cea de obste, cununa biruintei definitive asupra raului si mortii, o vor primi toti cei ce au ostenit pe pamant pentru Adevar. Asemanarea cu care a fost omul zidit, acum va straluci in toti fiii lui Dumnezeu, cand El va fi totul in toti. Mantuirea este indumnezeirea. Totul plecase de pe pamant, de la un “amanunt”: lepadarea de sine, sau iubirea de sine… doua directii ale unui… cuvant.”*
(*Text inedit aflat intre manuscrisele Parintelui Arsenie de la Asezamantul monahal de la Sinaia, ca o sinteza si concluzie a cuvintelor duhovnicesti ale Sfintiei Sale, publicate in volumul “Cuvinte Vii”.)

Sursa text:  Protosinghel Arsenie Boca – Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006, pag 345.

 

Dragii nostri,


10452357_806751849337268_741766991963468180_n

“Inceputul de toamna, cu dimineti si seri racoroase, mult mai rece decat vara fierbinte care ne-a parasit, ne-a adus bucuria unui pelerinaj cu multa bucurie si hrana sufleteasca!  Trei zile pline, cu surprize si trairi minunate, au marcat maturitatea relatiei de prietenie si colaborare dintre membrii fundatiei noastre .
Pelerini dragi, va multumim tuturor pentru ca ati ales sa ne fiti alaturi in aceste zile de septembrie, pelerinajul nostru a fost incalzit de inimile dumneavoastra calde si bune! Nu uitam sa multumim si prietenilor nostri din Olanda, Craiova, Timisoara si Roman care au tinut sa ne fie si de aceasta data alaturi.
Vineri vom posta fotografii din pelerinajul nostru din zilele 23-25 septembrie 2016, cu destinatia principala Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus.”

Astfel incepe scrisoarea primita de la Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca, primita astazi intrucat sunt abonata la stirile difuzate de dansii. Asadar a fost organizat asa dupa cum se obisnuieste de catava vreme, in preajma datei de 29 septembrie, in fiecare an, un parastas in memoria Parintelui. Ca prim paragraf tot ca de obicei , a fost prezentat Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Fragment din “Cine poate sa se mantuiasca” pe care l-am pus mai sus in articol.

sambata-2-630x420

Ca in fiecare an, de catava vreme incoace, in preajma datei de 29 septembrie , ziua de nastere a Sfantului Ardealului , parintele Arsenie Boca (cel mai mare duhovnic al acestei parti a tarii noastre), a fost oficiat un parastas pentru pomenirea lui la Manastirea “Brancoveanu” din localitatea Sambata de Sus la poalele Fagarasilor, acolo unde parintele a ridicat din ruine vechiul locas de cult ortodox din vremea lui Constantin Brancoveanu si l-a facut un centru de raspandire a Ortodoxiei si Culturii romanesti catre intreaga tara.

“În Duminica a 18-a după Rusalii, Preasfinţitul Ilarion Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, s-a aflat în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, unde a săvârşit slujba Sfintei Liturghii înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La final, a fost oficiată slujba parastasului pentru părintele Arsenie Boca de la a cărui naştere se vor împlini 106 ani în 29 septembrie, el fiind şi primul stareţ al mănăstirii, de după reînfiinţare. Cu această ocazie, PS Episcop Ilarion a vorbit numeroşilor credincioşi prezenţi depre pericopa evanghelică unde se relatează despre pescuirea minunată, dar şi despre viaţa şi activitatea părintelui Arsenie Boca în cadrul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus.”

Autor: Adrian Nae

 

surse : fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca si   mitropolia-ardealului.ro

 

postare si comentarii – Cristina David

Trairi pline de har la Manastirea Prislop

Am pasit inca o data , in vara acestui an , in linistea de nedescris, aproape nefireasca , a Manastirii din Tara Hategului, Prislopul sfintit si induhovnicit de prezenta Parintelui Arsenie Boca , cel mult iubit de toti cei care l-au cunscut aevea sau prin marturiile acestora.

poster_from_postermywall Arsenie Boca

Brazii si stejarii semeti ce inconjoara mormantul marelui duhovnic al neamului pastreaza taina trecerii sale prin acel loc. M-am simtit impacata cu mine insami caci vorbeam cu Parintele in gand prin rugaciune…pana mi-a venit randul sa ating crucea mormantului si sa managai cuvintele inscrise pe ea la dorinta lui ” Arsenie Boca, Ieromonahul” . Asa a fost sa se “nimereasca” la ora aceea ,ca un ucenic al parintelui, preotul Vamvulescu sa fie prezent acolo sa miruiasca pelerinii sositi in cautare de sfat si ajutor…

PicMonkey Collage

Am privit spre cerul de un albastru azuriu , am inspirat adanc si cu nesat pacea aromata de miresmele padurii…acum credeam, stiam ca sunt in loc sfant. O zi daruita de Sus. Cuvintele sunt de prisos, nu au puterea sa exprime ceea ce am simtit toti cei prezenti in mijlocul poienii2016 iulie Alba Iulia 091

Iti multumesc Doamne, ca mi-ai daruit aceasta binecuvantare!

Voi adauga cu multa evlavie si dragoste pentru Parintele o poezie despre care am aflat ca a fost scrisa chiar de dansul.

 

Chemarea lui Iisus

10462784_805832499507936_1814672967023886411_n

Preot Arsenie Boca

Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.

Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !

postare – Cristina David

Despre Iertare – Parintele Arsenie Boca

Cred ca iertarea , ca act crestinesc si nu numai, este poate cel mai greu de faptuit, alaturi si legat de iubirea fata de aproapele nostru , chiar de ne este vrajmas . Iertarea unor ofense sau nedreptati din partea altora este conditionata la randul ei intr-o foarte mare masursa de gradul de smerenie la care a ajuns persoana , de puterea sa de a-si lasa mandria deoparte si de a accepta ca greselile sunt trasatura comuna a noastra, a tuturor. Greu de facut acest lucru, sa recunoastem. Pentru ca egoul ne sta in cale…Crestinii ar trebui sa accepte usor, mai usor , iertarea aproapelui,  lor caci Rugaciunea Domneasca a Mantuitorului nostru ne invata in forma de porunca acest lucru.

Suntem constienti de marele adevar ca puterea suprema de iertare de care a dat dovada Domnul Iisus Hristos in vremea cat a vietuit aici pe pamant intre oameni nu o are nimeni dintre noi, fiinte cu slabiciuni si pacate nenumarate. Se impune sa ne rugam zilnic pentru ca El sa ne intareasca vointa si credinta , caci fara Iubire si Iertare sufletul nostru nu se va putea curati de intinaciunea lumeasca si incet, incet , se va vesteji si va muri.

Sa Il rugam cu staruinta pe Domnul nostru  sa ne redea harul Duhului Sfant – al nostru Mangaietor si ajutor spre mantuire. Amin

 

“Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte: păcatele, greşelile, îngustimea vederilor, prejudecăţile, neştiinţa şi un lanţ cam lung, care prea cumplit ne strânge. Dacă Dumnezeu ni-l iartă, cade lanţul de pe noi şi iarăşi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleagă lanţul nostru care ne chinuieşte, numai dacă dezlegăm, mai întâi noi, lanţul în care ţinem legaţi pe fraţii noştri.

Dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă.

arsenie-boca-890x395

Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de aşa fel atârnătoare de iertarea noastră, încât, fără aceasta, rugăciunea noastră ni se întoarce în blestem. Căci zice: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri”. Deci dacă noi nu iertăm, neîndurarea noastră întoarce cuvintele rugăciunii pe dos, fără să ne dăm seama, aşa: „Doamne nu ne ierta nouă, căci nici noi nu iertăm greşiţilor noştri”, ceea ce e un blestem.

Deci, în această privinţă, iertarea noastră atârnă mai mult de noi decât de Dumnezeu.

Tatal Nostru

Dacă iubirea e porunca ce rezumă Scriptura, sigur că numai ea e chemată să pună capăt: judecăţilor, răzbunărilor şi a tot războiul cel ucigaş dintre oameni. Porunca aceasta, nu aştepta să o împlinească alţii întâi; împlineşte-o tu întâi, şi după tine se vor lua mulţi. Dar trebuie să ştii, dragul meu, că-i vorba de-o iubire fără margini, o iubire care iartă toate, lăsând judecata în seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricâte probe s-ar întâmpla s-ajungă.

Primul care a iubit aşa a fost Iisus; iar dintre oameni numai aceia în care trăieşte Iisus: purtătorii de Dumnezeu. Porunca iubirii era şi în Vechiul Testament; dar aceia împlineau mai bucuros legea talionului. Deci pentru că n-a fost împlinită de aceea a zis Iisus: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii, precum Eu v-am iubit pe voi!” Iar El a împlinit-o între oameni ca nimeni altul. Iisus n-a avut de lepădat pe nimeni – nici pe Iuda, căruia i-a zis „prieten”, deşi venea cu sărutarea trădării. N-a lepădat nici pe călăii care-i băteau piroanele în mâini şi picioare şi-i îndesau spinii pe cap.

Deci dacă ţinem să rămânem creştini, trebuie să iubim pe toţi oamenii, ca Iisus, că numai aşa-i sigură şi e cu putinţă. „iertarea din inimă”, care, atunci, vine ca de la sine, uşor şi simplu, şi nici nu mai cade, chiar dacă ura ar răstigni-o pe toate crucile istoriei. – De altfel aceasta şi e suprema dragoste şi semnul divinităţii Sale.

Cu această iubire grăia Iisus către oameni.”

http://www.lumeacredintei.com/marii-duhovnici-ai-neamului/parintele-arsenie-boca-lumina-de-pe-munte/

postare – Cristina David

Osandirea iertarii…

Osândirea iertării…


Unul din marile păcate ale fariseilor.


Fariseul – dreptul după părerea sa – osândea în cugetul său pe păcătoasă – nu păcatul.
Iisus – dreptul după adevăr – ierta păcătoasa, fiindcă singură se osândea de păcatele sale.
Osândirea din ochii fariseului interzicea pocăinţa femeii. După fariseu, după punctul de vedere fariseic, nu există convertire.

fariseu_e_publicano
Poate că şi de aceea a lepădat Iisus „dreptatea”mioapă a fariseilor.
Dar osândirea cade în propria sa sentinţă: fiindcă ea interzice iertarea, atrage asupra-şi această interzicere.
Osândirea nu are îndreptare. Ricoşează în ea chiar şi tactica divină, căci fariseul osândi iertarea, pe care o dădea Iisus femeii;adică osândea pe Dumnezeu Însusi pentru că ierta.

169069input_file1095816
Cine ştie, poate că la farisei s-a gândit Iisus când a zis că vor fi judecaţi cu judecata cu care judecă.
Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea până şi criteriul lui Dumnezeu.
Ce trufie groaznică găseşti la câte unii „drepţi”.
Nu în zadar a zis Iisus, că mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se întoarce, decât pentru 99 de „drepţi”.
Nu în zadar se zice că cea mai primejduită este mântuirea sfântului. De aceea Dumnezeu le ascunde conştiinţa de sine a sfinţeniei.
Sfinţii sunt fără să ştie că sunt. Aceştia ţin morţiş că-s păcătoşi.

10801710_870923692920083_9086718793334917125_n


Prislop 9.10.1949  Luca 7, 36-50››
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006, p. 129.

postare Cristina David

Din invatatura plina de har a Parintelui Arsenie Boca

„Părintele Arsenie Boca e un fenomen unic in istoria monahismului romanesc”

Cuvintele  sunt preluate cu intentie si apartin  marelui teolog roman, Parintele Dumitru Staniloae care i-a fost profesor Parintelui Arsenie , prin urmare l-a cunoscut mult mai bine in complexitatea personalitatii sale, decat multi altii, exceptie facand , posibil, ucenicii apropiati ai parintelui.

Si o alta apreciere elogioasa a personalitatii harismatice a Sfantului Ardealului , de asta data din partea unui ucenic al lui.

„Lumea avea o mare credinţă, o mare evlavie la Părintele Arsenie şi am trăit acolo [Sâmbăta de Sus] cu adevărat sentimente ca în primele zile ale creştinismului. Accentul contactului cu Pr. Arsenie Boca era, în esenţă, prin spovedanie şi în cea mai profundă deplinătate ortodoxă. O spovedanie la el era un lung proces de analiză de conştiinţă. Cine ieşea de la dânsul, ştia că este eliberat de toate relele, născut cu adevărat din nou” IPS Antonie Plămădeală (1926-2005)

 

chilia-P-arseni-boca-(3)Chilia Parintelui Arsenie Boca – Sambata de Sus

 

Din intelepciuneaduhovniceasca a Parintelui Arsenie (pasaje)

“Credinta relativa si credinta absoluta in Dumnezeu; Una o avem in noi, oamenii de rand, cealalta o avea Iisus. A crede in limitele “ratiunii”… e o viclenie, nu o sinceritate a neputintei. Ratiunea, cat e fire, traieste cu 5 barbati nelegitimi: simturile. Cand cauta cu adevarat adevarul – Il gaseste pe Iisus, Care o elibereaza de amagire. Abia cu o ratiune luminata de har, mai presus de fire, putem ajunge Adevarul – Calea – Viata. Angajarea totala in “credinta” pare un risc al ratiunii, in realitate e un avant, un extaz din cele ale amagirii.”

“Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om, e a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om: asa va avea de toate, pe cand daca omul Il va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si vietii, va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana va ajunge sa nu mai aiba nimic.”

“A invatat ca pe alta cale isi astampara omul setea dupa desavarsire decat lasandu-se prins in amagirile fara masura ale patimilor. De pe un munte al Legii celei noi, Iisus a afirmat de noua ori posibilitatea fericirii si in aceasta vale a plangerii, care este firea omeneasca. Fericirile au in ele vraja unei dumnezeiesti smerenii, care prinde sufletul mai din adancuri si de acolo il inclina spre Dumnezeu.”

chilia-arsenie-boca-(17)

“Fiecare din aceste patimi se intaresc unele pe altele, desfigurandu-l pe om. O caracteristica a patimior e ca toate prind sufletul si trupul de lumea aceasta desarta. A trai dupa lume e a trai dupa patimi, adica nu numai in neascultare de Dumnezeu ci si in razvratire cu El. Bietul om amagit de patimi isi pierde proportiile. Patimile prind omul intr-un hatis de contraziceri, il duc intr-un intuneric de minte si sfarsesc prin a-l destrama sufleteste. Sub tirania lor omul se destrama, iar unii se si dementeaza. Patimile reprezinta cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta omeneasca.”

untitled

NOTA – Cuvintele de invatatura ale Parintelui Arsenie Boca din acest articol si multe alte invataturi ale sale au fost inmanuncheate in carteaDin invataturile Parintelui Arsenie Boca. Despre indumnezeirea omului prin har.” vol. I

Editura: Credinta stramoseasca,  Anul aparitiei: 2005 , Nr. pagini: 367 pagini

despre-indumnezeirea-omului-49396

“Nu-i destul sa stii calugaria; trebuie sa-i inveti calea, sa-i deprinzio fire noua, fire de “fiu al lui Dumnezeu” intre fiii oamenilor. Pentru asta trebuie valorificarea practica crescanda a darurilor nasterii din nou de la Botez .” – Parintele Arsenie Boca

postare si comentarii – Cristina David