Mormantul Parintelui de la Manastirea Prislop

Implinirea unui vis al sufletului meu

In 30 septembrie 2014, la doar o zi dupa sarbatorirea a 104 de ani de cand Parintele Arsenie a facut bucurie mare parintilor ,venind pe lume intr-o casa modesta din judetul Hunedoara, satul Vata de Sus Dumnezeu mi-a purtat pasii in alta directie- eu aflandu-ma deja in zona nasterii lui – Tara Zarandului/Tara Motilor. Daca in data de 29 septembrie au fost puzderie de pelerini veniti pe jos din satele invecinate, din parti indepartate ale tarii si cu mare anevoie s-au putut credinciosii apropia de mormantul marelui duhovnic spre a rosti o rugaciune si a se inchina cu evlavie mare la mormantul lui aflat in cimitirul asezamantului pe care l-a randuit si binecuvantat cu benefica lui prezenta pana noaptea tarziu – a doua zi a fost o binefacere si o binecuvantare. Va spun de ce. Pelerinii veneau in sir continuu, fara oprire dar in tacere si deplina ordine .Ordinea era pastrata fara impunere dinafara , cu sentimentul ca asa se cuvine. Nu se auzea decat din cand in cand vocea blanda a unei maicute aflata chiar langa mormant ,care dadea cate o indicatie cand era necesar.
Nu exagerez cu nici un cuvant in plus , caci acest lucru m-a impresionat foarte tare! Arbori batrani strajuiesc de jur imprejur cimitirul asezat pe o coasta lina cum se vine de la sfanta manastire Prislop , aerul curat si proaspat de munte ne racorea placut obrajii imbujorati de emotie…O asteptare in liniste , pace si piosenie.

Am putut vedea tot felul de credinciosi veniti la mormantul Sfantului Ardealului din felurite motive , toate inscriindu-se in cerinte de ajutorare pentru vindecare sufleteasca sau trupeasca .

Ma simteam parca intr-un paraclis enorm in sanul naturii covarsitor prin sfintenia transmisa fiecarui pelerin intre care eram si eu. Lumina zilei nu se estompase inca desi ora era pe inserate.

A venit apoi momentul sa ma trezesc in fata crucii mormantului Parintelui. In sinea mea vorbisem cu dansul de zeci de ori pana acolo, nu mi-a fost greu sa-mi gasesc cuvintele potrivite pentru ce doream sa-l rog . Am atins cu mare emotie literele numelui lui sapate in lemnul crucii , o data….de doua ori . Cu evlavie , si un sentiment ca vorbeam direct cu parintele. . Am atins salul de pe cap si doua iconite ce le purtam in geanta , de cruce. Spre sfintire cu duhul sau sfant care se face simtit in acel loc dintre dealuri , in padurea ce freamata la orice adiere a vantului , in vechiul gorun ce a primit pecetea crucii in scoarta lui….Nu m-am putut retine sa nu culeg cateva ghinde cazute pe pamant in jurul lui. Suvenir pentru suflet.

Un mic amanunt ,semnificativ insa : spre plecare incepea vecernia in Biserica de vara . Dintr-o data , minune! O delectare cum nu mai simtisem de zece ani….Cum tocmai iesisem din bisericuta impodobita cu icoanele pictate de Parinte, aerul s-a umplut de sunete de toaca si dangat de clopot armonizate la perfectie , asa cum stiu ca este obiceiul in Ardeal. Clopotul si toaca de lemn se afla si acum in clopotnita schitata de Parinte,, despre care multi stiu ca fost daruit si cu har artistic, intre multe alte daruri (Parintele Teofil Paraian de la manastirea Brancoveanu, vorbind despre parintele Arsenie si talentele sale ,le enumera dupa care adauga : si inca CEVA . .Era chemarea insistenta a celor credinciosi la rugaciune..o alta bucurie care imi amintea de verile petrecute la tara,in comuna Criscior din aceeasi zona .
O liniste, o pace si o multumire pentru care multumesc Domnului ca mi-a daruit-o in ziua aceea. Fara ploaie, fara vant , doar cu Duhul Sfant.
Cuvinte pe masura trairilor avute nu am putut afla. Ma rog Bunului Dumnezeu sa ma ajute ca sa revin in acest loc datator de viata si speranta, daca asta este Voia Lui. Amin