Parintele Arsenie Boca “Sfantul Ardealului” – o marturie impresionanta a +Episcopului Vicar Irineu

Titlul dat articolului , nu contine cuvinte “goale ce din coada au sa sune”…A fost publicat in SUA,de catre  revista Solia Vol.LXXV, No. 11-12 (November/December 2010).

 

Articolul din care voi cita portiuni este semnat de catre + IRINEU , Episcop Vicar.

 

Articolul a fost intitulat “PARINTELE ARSENIE BOCA – SFANTUL ARDEALULUI -. 100 de ani de la nasterea sa. “O viata inchinata schimbarii vietii noastre”.

Cautand sa ma rog intr-o dimineata, si dorind sa citesc a cata oara, Rugaciunea de dimineata a Parintelui , am nimerit la aceasta revista….si la articolul cu pricina.

NIMIC intamplator….in acest articol, Episcopul Vicar Irineu aduce un elogiu justificat si binemeritat celui care luminat zona Fagarasului si a Hunedoarei in Cuvantul Domnului intr-o misiune pe care el, ARSENIE BOCA , a luat-o in serios ca martor si martir al Domnului Iisus Hristos…

Doresc sa raspund prin materiale documentate si serios alcatuite de mai marii Bisericii Ortodoxe Romane , celor care incearca asa cum mi-a fost dat sa aflu de curand, sa denigreze numele si personalitatea marelui duhovnic daruit tarii nostre. Pentru ca a fost atat de daruit cu har dumnezeiesc? Pentru ca a ajutat puzderie de oameni din toate straturile societatii romane, pentru ca a avut darul “inainte vederii” ? Pentru ca a fost atat de indragiti de cei care l-au cunoscut DIRECT : tarani, intelectuali, preoti ,  tineri , toti avand nevoie de ajutor sufletesc ?

Sunt deconcertata si uimita de faptul ca oameni din randurile Bisericii , calugari si duhovnici cunoscuti , au incercat sa intineze memoria Sfantului Ardealului , cum a fost denumit Parintele Arsenie de la Prislop de catre oameni, de catre cei care au avut ajutor de la el.

Pacatul este al oamenilor, indiferent in ce pozitie sociala sau ecleziastica se afla. TOTI SUNTEM OAMENI. Invidia, rautatea, fatarnicia….fac parte din bagajul omenesc al fiecaruia….

Nu intamplator ne arata si avertiza Parintele Arsenie ca INVIDIA este un pacat ce nu poate fi lecuit.

4737d61086f1dc593f8ebd6737c8a2c1_screen

“Invidiosul nu primeşte doctor pentru boala lui şi nu poate găsi leac tămăduitor al suferinţei, deşi Sfânta Scriptură.e plină de ele. El aşteaptă uşurarea bolii numai într-un singur fel: să vadă prăbuşit pe unul din cei invidiat .”

Asa se dovedeste a sta lucrurile in lumea noastra stapanita si condusa de cel rau.

untitled

” Ma voi opri doar la un singur lucru pe care Parintele l-a spus de multe ori celor care-l cautau , ceea ce de altfel mi-a spus si mie (scrie Parintele Vicar Irineu):

“Ma, toata viata m-am straduit sa-l schimb pe om si nu am putut!”…

Parintele Arsenie a zis o vorba cat lumea de mare- ba mai mare decat lumea asta, si anume : “Iubirea Lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu.”…Cu o astfel de afirmatie ,Parintele Arsenie ne da incredere in bunatatea Lui Dumnezeu. Cuvantul spus de Parintele Arsenie in formularea de mai sus, ne aduce aminte ce spune Psalmistul prin cuvintele : cat e de sus cerul deasupra pamantului, atat de mare e bunatateaLui spre cei ce se tem de Dansul. Cat de departe este rasaritul de Apus, atata a departat El de noi faradelegile noastre. Cum mijloceste un tata pe copiii sai, asa miluieste Domnul pe toti cei ce se tem de Dansul.” (psalmul 102, 10-13).

Acest psalm era apropiat sufletului parintelui Teofil Paraian, ucenic devotat Parintelui Arsenie.

 

“Am toata convingerea” spune mai departe Vicarul Irineu, “ca Parintele Arsenie vegheaza de acolo din ceruri asupra tuturor care cu credinta si frica de Dumnezeu il cheama in rugaciune, si mijloceste pentru mantuirea noastra neincetat.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii si cu dreptii, vesnica sa-i fie pomenirea si amintirea binecuvantata, iar noi, fiii lui duhovnicesti il vom purta vesnic in inimile si sufletele noastre.

Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, roaga-te Lui Dumnezeu pentru noi !”

untitled

NOTAParintele Vicar Irineu l-a cunoscut personal pe Parintele Arsenie pe vremea cand , urmarit si persecutat de securitate, Parintele lucra la pictura peretilor interiori a Bisericii Draganescu. El venise acolo sa ceara sfatul Parintelui in legatura cu calugaria propusa de Parintele Staret Veniamin , fata e care care ucenicul avea unele ezitari legate de varsta lui tanara. Parintele Arsenie i-a spus uitandu-se la el :”fa-te ma, dar un singur lucru iti spun: sa faci scoala si sa pazesti voturile monahale, saracia, ascultarea si fecioria.; daca le indeplinesti, ajungi la desavarsire.”…Atunci eu am adaugat: “Dar stiti, parinte, as vrea sa fiu si diacon”…Atunci mi-a profetit Parintele in lucru pe care nu l-am inteles, decata numai dupa ce am ajuns in America :”ma , o sa jungi mai mult decat diacon si vei sluji Biserica si neamul peste o apa mare, dar sa ai ingaduinta  fata de neputinta omeneasca”. Aceste cuvinte ale Parintelui s-au implinit dupa 20 de ani de sedere si slujire la Sambata. A vazut viitorul meu, a vazut soarta mea, un om luminat de Dumnezeu cum nu am mai intalnit niciodata in lumea aceasta si nici nu cred sa mai intalnesc.”

postare facuta de Cristina David

Cuvantul rostit de parintele Daniil Stoenescu la trei ani de la stramutarea Parintelui Arsenie Boca in “lumea celor vii”

 

Citind cuvintele rostite de fostul ucenic al Santului Ardealului m-am simtit atat de marunta,  de nedesavarsita in ochii Parintelui Arsenie si in fata Lui Dumnezeu. Am plans mult, dupa care s-a coborat peste mine o liniste ce parca venea din alte sfere, in fata ochilor l-am vazut cu multa claritate pe Parintele a carui figura intotdeauna mi-a insuflat incredere, curaj si mai ales un puternic indemn de a continua lupta duhovniceasca in lume . Cred, stiu ca Parintele Arsenie acolo unde este acum, prin rugaciunile sale la Domnul Hristos pentru noi si pentru intarirea noastra , ne sustine, ne ajuta . Ramane doar ca sa-i cerem ajutorul, atat.

Cristina David

Cuvantul rostit de parintele Daniil Stoenescu la trei ani de la stramutarea Parintelui Arsenie Boca in “lumea celor vii”

28 Noiembrie – o zi cu cruce…*

“Oare nu ardea în noi inima noastra când ne vorbea pe Cale – la Sâmbata, Prislop, Draganescu sau Sinaia – si ne tâlcuia Scripturile?”(cf. Luca 24,32)

Patericul ne relateaza despre un frate care, mergând odata la chilia avvei Arsenie cel Mare din Schit si trecând pe lânga fereastra, aruncându-si privirea spre înlauntru, i-a fost dat sa-l vada, din rânduiala si iconomie dumnezeiasca, pe batrânul calugar în rugaciune învaluit peste tot “ca de un foc” – de focul luminii harului Duhului Sfânt – caci, spune Patericul “era vrednic acel frate de a vedea astfel de lucruri minunate”.

Pentru cei ce l-au cunoscut si recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat si urmat pe Parintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989) ziua de 28 noiembrie – deja înscrisa cu “cruce rosie” în calendarul vietii noastre – ne este în anul bisericesc ca o “fereastra” prin care cu dragoste si dor ne aruncam privirea mintii – ca si ucenicul din Pateric – înspre personalitatea harismatica “ca o para de foc” a celui care a fost, este si va ramâne de-a pururi pentru ortodoxia, spiritualitatea si monahismul românesc al veacului XX – Parintele Arsenie, Omul lui Dumnezeu.
De trei ani “batem” cu smerenie si umilinta prin pomenirile rânduite de Sfânta Biserica la usa chiliei “de dincolo” a Sfintiei Sale, cu gândul luminat si purtat de la “fereastra chiliei” avvei Arsenie din Pateric, la chilia Parintelui Arsenie de sub “fereastra Muntilor Fagarasului, iar de acolo la “fereastra celulei” unei temnite din anii ‘50 – pe care privind un gardian (ca ucenicul din Pateric) l-a vazut pe Parintele Arsenie în rugaciune învaluit “ca de un foc” – pentru ca în sfârsit, sa ni-l aprindem ca o lumânare la crucea mormântului Sfintiei Sale de la Prislop, de care se cuvine sa ne apropiem ca de un “rug aprins” ca sa primim “lumina din lumina”.

TMtGq45agb

Binecuvântat este poporul din care s-a ridicat un astfel de om pâna la “statura vârstei deplinatatii în Hristos” (Efes. 4,13), ocrotita este tara noastra care are un astfel de mijlocitor catre Dumnezeu si vie este Biserica care a avut un astfel de slujitor ce nu a facut “compromisuri spiritului vremii” în trecutul încheiat la numai câteva zile dupa savârsirea Sfintiei Sale din aceasta viata (28 noiembrie – 22 decembrie 1989!). Pentru ca astazi, într-o vreme plina de incertitudini când lumea si societatea în care traim se aseamana tot mai mult cu un “Tinut al Gherghesenilor” bântuit de felurite duhuri, curente si ideologii ”care nu sunt de la Dumnezeu”, ne dam seama ca a-l fi întâlnit cândva, cunoscut, ascultat, crezut si urmat – dupa puteri – pe Parintele Arsenie Boca la o raspântie a vietii noastre, este aproape egal cu faptul de a fi fost contemporani cu un adevarat profet biblic, apostol neotestamentar sau Sfânt al Bisericii Ortodoxe! Aceasta este deci imaginea si icoana clara si definitiva – ca un reflex al picturii bisericesti de la Draganescu si Prislop – a Parintelui Arsenie, zugravita înaintea ochilor si înlauntrul sufletului nostru de razele unei lumini ce coboara atât de pe Tabor, cât si din norii Parusiei…

De aceea, lasând în seama lui Dumnezeu rânduirea vremii în care “lumina sa fie pusa în sfesnic” si timpului – care tese în taina odajdiile sfintilor si le sculpteaza racla – sa adevereasca tuturor, “cler si popor”, locul Icoanei Parintelui Arsenie în catapeteasma neamului nostru românesc “crestinesc si de Hristos iubitor”, marturisim ca – cel putin în vremile pe care le traim astazi si în viitorul apropiat – despre Parintele Arsenie, despre activitatea si lucrarile Sfintiei Sale, se cuvine mai mult si mai bine sa se taca, decât sa se vorbeasca…

“Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Prea Cuviosului Parintelui nostru Arsenie Ieromonahul, ramâi cu noi, în toate zilele, caci este spre seara si zilele rele sunt”. (cf. Lc. 24,19; Mt. 28,20; Efes. 5,16).

Protosinghel Daniil Stoenescu

* Din cuvântul rostit cu prilejul pomenirii savârsite la Mânastirea Prislop – 28 noiembrie 1992 – legata de împlinirea a trei ani de la stramutarea Parintelui Arsenie “în lumea celor vii”.

Text preluat din Gândirea (seria noua), nr. 2 / 1992

sursa : http://vladherman.blogspot.com