Duminica, 30 septembrie 2018 a avut loc resfintirea Bisericii Sfantul Nicolae din satul Draganescu, pictată de părintele Arsenie Boca

Am aflat chiar astazi o veste imbucuratoare pentru mine si pentru numerosi alti credinciosi cu multa evlavie la Sfantul Ardealului, printr-un material care prezenta chiar atunci, pe viu, desfasurarea evenimentului. Este vorba despre resfintirea Bisericii Drăgănescu, pictată de părintele Arsenie Boca,  resfintire facuta de Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului.

Biserica din Draganescu, avand drept ocrotitor pe Sfantul Ierarh Nicolae, este o simpla bisericuta de sat, ce pastreaza inca, in memoria vie a comunitatii ei, evlavia si credinta celui ce a pictat-o. In anul 1968 Aresnie Boca a inceput pictarea bisericii parohiale din localitatea Draganescu, lucrand la aceasta pentru mai bine de 15 ani.

Resfintirea a avut loc dupa ce in perioada anilor 2009-2018 au fost executate lucrari de consolidare si restaurare cu binecuvantarea aceluias ierarh, Parintele Ambrozie, Episcopul Giurgiului.

Evenimentul din ziua de cinstire a Sfântului Grigorie Luminătorul a inceput cu Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie care a fost oficiată de ierarhul locului.

Dintre toate icoanele şi frescele realizate de-a lungul anilor, pictura bisericii de la Drăgănescu se distinge într-un mod cu totul deosebit.

Nichifor Crainic, marele teolog român, mărturisea că pictura părintelui Arsenie Boca „are darul de a-l apropia pe om de Biserică, de a ne lumina, de a ne face să problematizăm şi să ne gândim la sensul vieţii noastre de creştini”.

In anul 2013, la Mihailesti au fost desfasurate ample manifestari dedicate împlinirii celor 24 de ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Arsenie Boca. Acestea au debutat cu savârsirea Sfintei Liturghii Arhieresti în biserica parohiei de catre Preasfintitul Parinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurat de un sobor de preoti si diaconi.Pentru bucuria duhovniceasca a pelerinilor, de la Catedrala Episcopala din Giurgiu au fost aduse fragmente din moastele Sfintei Mari Mucenite Ecaterina si ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În cuvântul de învatatura adresat sutelor de credinciosi prezenti, Preasfintia Sa a vorbit despre viata si activitatea parintelui Arsenie Boca. Parintele Arsenie, a aratat Chiriarhul, da marturie prin trairea sa duhovniceasca, prin nestramutata iubire pentru Hristos de însemnatatea misiunii cu care a fost încredintat. Pe lânga preotul si slujitorul sfântului altar, în persoana lui putem zari si un adevarat marturisitor al Evangheliei, un profet al neamului si un luptator pentru apararea dreptei credinte. Totodata, ierarhul a evidentiat si extraordinara valoare duhovniceasca a picturii parintelui Arsenie Boca realizata la biserica de la Draganescu. Pictura Parintelui Arsenie radiaza o lumina aparte, chipurile sfintilor si ale oamenilor fiind redate nu dupa regulile realismului, ci dupa canoanele trairii ortodoxe asumate. Într-o lume ce are tot mai mare nevoie de repere, aici la Draganescu, pictura parintelui izvoraste o lumina aparte ce ne invita si ne sustine în cunoasterea, întelegerea si trairea dreptei credinte, a încheiat Chiriarhul potrivit episcopiagiurgiului.ro.Dupa Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie, Preasfintia S-a a savârsit o slujba de pomenire pentru parintele Arsenie Boca, la împlinirea celor 24 de ani de la trecerea sa la cele vesnice.

Atasez un scurt documentar care prezinta cateva imagini cu interiorul bisericii din Draganescu.

Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din localitatea Draganescu este foarte strâns legata de marele duhovnic al secolului XX, parinte

Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din localitatea Draganescu este foarte strâns legata de marele duhovnic al secolului XX, parintele Arsenie Boca. Desi a respectat liniile generale ale erminiei bisericesti, parintele Arsenie a inserat elemente cu un vadit continut catehetic, adaptat la cerintele si problemele oamenilor contemporani. De asemenea, scenele sunt însotite de pasaje biblice sau de cuvinte ale parintelui, ziditoare pentru toti cei ce trec pragul acestei biserici.

Doamne ajuta!

Surse : http://www.noutati-ortodoxe.ro si http://basilica.ro

https://cuvintecezidesc.wordpress.com/biserica-draganescu/

http://basilica.ro

Cristina David

Marturii despre icoane pictate de Parintele Arsenie Boca

Pe parintele Ioan Lazarescu l-am cunoscut in vara anului 2017 in Bucuresti. Aflasem despre dansul ca slujeste inca, la Biserica „Serban Voda” de pe Soseaua Giurgiului si intrucat doream foarte mult sa-l intalnesc si sa vorbesc cu dansul, intr-o seara am ajuns la biserica la slujba Sfant Maslu. Citisem undeva ca parintele Ioan l-a cunoscut foarte bine pe Parintele Arsenie Boca si timp de 8 ani au lucrat impreuna la Atelierele Patriarhiei – Schitul Maicilor. Mai parcursesem cateva materiale online despre un interviu acordat de dansul jurnalistei Dorina Zdroba prin anul 2012 din care dialog reiesea faptul ca parintele Ioan a stiut de anumite icoane pictate de parintele Arsenie , una dintre ele infatisand pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate, o fresca imensa care impresioneaza pe acela ce intra in Biserica Sf Elefterie Nou din Bucuresti.

Cand am reintrat dupa ani si ani in aceasta frumoasa biserica ce imi era foarte cunoscuta din vremea copilariei (aici veneam cu ai mei parinti sa participam la Sfanta Inviere practic an de an), nu mi-am putut opri o exclamatie de admiratie si uimire! Am ramas cu ochii atintiti la absida sfantului altar de unde ma priveau Sfanta Fecioara cu Pruncul imbracat in haine de intemnitat – zeghe. Mi-am adus aminte de cuvintele parintelui Ioan  inregistrate in interviul mentionat: „Lumea nu stia, dar eu am fost acolo atunci cand a pictat. Eu locuiam pe strada Virgiliu, nu departe de Biserica “Sf. Elefterie”. Si stiu lucrul acesta. Nu ma mutasem aici pe Soseaua Giurgiului. Acolo la Biserica “Sf. Elefterie”, pe bolta altarului este pictata Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe.” Si ma gandeam ce mare binecuvantare a fost pentru dansul sa asiste la lucrarea plina de har ce s-a sfintit pe bolta altarului cu multa migala , cu mare dragoste si daruire pentru Adevar.

L-am intrebat pe parintele Ioan ce fel de om era Parintele Arsenie, cum vorbea, cum se purta, ce spunea , doream sa mi-l pot inchipui asa cum era el in viata de zi cu zi. Am inteles ca nu era un om taciturn sau inchis in el, dimpotriva avea un zambet si vorbe bune pentru fiecare din cei cu care se intalnea si cu care comunica insa mi s-a spus ca nu vorbea mult. Pastra in general o tacere aducatoare de liniste celor din jurul sau iar cand se adresa cuiva, cuvinele sale erau pline de miez si ramaneau adanc sapate in mintea interlocutorului.

O alta icoana pictata de Parintele Arsenie si despre care am aflat ca a fost pictata in atelierul unde a lucrat si parintele Ioan , este in Biserica Sf Antonie din Centrul Vechi al Bucurestiului, mai exact langa Curtea Veche, ctitorita de Mircea cel Batran si Voda Mircea Ciobanu. Aceasta icoana a fost comandata de parintele Dinu Provian care a slujit la aceasta biserica dar si la Biserica „Sfantul Nicolae”( Biserica Alba din vecinatatea Caii Victoriei), am aflat tot de la Parintele Ioan Tudorache. Credinciosi ortodocsi vin vin in mare numar special la biserica „Sfantul Antonie” ca sa se inchine la icoana Sfintei Parascheva si sa rosteasca rugaciuni adresate acestei mari sfinte considerata a fi ocrotitoare a   neamului romanesc.  – „Eu stiu aceasta icoana de cand a fost pictata in atelier la noi . Sigur ca nu s-a stiut. Cine sa le spuna? Parintele Dinu Provian care a comandat-o si stia ca e pictata de Parintele Arsenie, a murit iar cei care au venit mai tarziu n-au aflat de acest lucru”.(extras din interviul mentionat mai sus)

„La cativa pasi de agitatia marilor magazine din centrul Bucurestiului, Biserica „Sf. Anton” de la Curtea Veche te uluieste prin eleganta si simplitatea ei voievodala. O clipa, privind dinspre strada, te crezi in Italia, la Siena sau Ravena. Invesmantata in caramida curata si stralucitoare si o campanila avantata alaturi, arhitectura bisericii are o respiratie renascentista. De aici, poate, si unele confuzii intre ortodoxul nostru parinte Antonie cel Mare (patronul bisericii) si Sf. Anton de Padova, cel catolic, cu ale sale biletele celebre, pe care trebuie sa le scrii pentru implinirea oricarei rugaciuni. Lucrarea credintei este, insa, aceeasi, iar vindecarile miraculoase par ca izvorasc in acest loc ca apa cea buna – temeinic, neostenit si fara numar.” Am preluat descrierea facuta de Sorin Preda intr-un articol scris de dansul in Formula As , referitor la Biserica Sf Antonie, constatarile sale coincizand intru totul cu impresiile mele la vederea ei. http://www.formula-as.ro/2004/603/spiritualitate-39/zi-de-marti-la-sfantul-anton-4781.

O a treia icoana iesita de sub penelul Parintelui Arsenie  este icoana dedicată praznicului „Izvorul Tămăduirii”, care isi are loc de mare cinstire in Biserica „Sfanta Treime” din cartierul bucurestean Ghica Tei. Ani la rand dupa ce am aflat de existenta ei am mers la aceasta frumoasa biserica sa ma inchin si sa ma rog la minunata icoana care mi-a icantat privirea si sufletul de la prima vizita. Culorile sunt calde in tonuri de galben si maron cu nuante de verde si albastru pe suprafete mai largi. In fundal se profileaza culmile unor dealuri si ale unor munti mai inalti (Fagarasii, poate?) si doua bisericute cu turle specifice cultului roman ortodox – una din lemn in stil maramuresan iar cealalta din piatra, care aminteste de bisericile din partile de sud ale tarii noastre. Ne aflam in fata unei scene in care trei preoti – intre care cel din drapta cum privim  tine in mana o icoana – detaliu pretios ce  indica faptul ca este si pictor iconar (cred ca nu gresesc). Ei par sa oficieze slujba de sfintire a apei si toti trei preotii (un ierarh , un diacon si preotul iconar) poarta aureole de sfinti. Sunt prezenti mai in spate sumedenie de credinciosi care participa la slujba iar in prim plan este infatisat batranul orb pomenit de traditie ca personaj important alaturi de tanarul Leon (viitorul imparat al Bizantului), – acea relatare binecunoscuta in care cei doi sunt indrumati de un glas din cer spre un izvor cu puteri vinecatoare (Izvorul Tamaduirii).

„Izvorăște-mi mie, Născatoare de Dumnezeu Fecioară, darurile cuvântului, ca să laud izvorul tau, care izvorăște viața și dar credincioșilor, că tu pe Cuvântul Cel într-un Ipostas L-ai izvorât nouă, și izvor de tămăduire, de obște, te-ai arătat tuturor celor ce-I cântă…„. (Acatistul Izvorului Tamaduirilor Nascatoarei de Dumnezeu cantarea 1, Irmosul).

Izvorul Tamaduirii este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Sfintei Nascatoare de Dumnezeu in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolelui.

Doresc sa pot continua aici prezentarea unor  icoane deosebite pictate de Parintele Arsenie Boca si locul unde se afla ele in prezent pe masura ce ma documentez temeinic in materiale scrise si la fata locului, asa ma rog sa-mi ajute bunul Dumnezeu!

surse pe internet : https://www.crestinortodox.ro/reportaj/parintele-arsenie-boca-pictor-icoane-de-suflete-140378.html

 

Cristina David

 

Parintele Arsenie Boca – Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David

„Calea, prin care l-a invatat si l-a curatit Dumnezeu pe David, regele-prooroc, ne-a lasat-o scrisa. E Psaltirea. Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunostinta cea din patanie, sau invataturile din durere, singura cale care poate invata ceva pe oameni.” (Parintele Arsenie Boca)

O lucrare minunata a facut-o parintele Arsenie comentand psalmii regelui si proorocului David , cunoscuti in lumea scrierilor ortodoxe cu numele de Psaltire . Aceste talcuiri merituoase ale parintelui Arsenie au fost cuprinse in patru volume si publicate la Editura Cristimp intr-o forma atragatoare , volumele continand si Randuiala Sfintilor Parinti cu privire la citirea Psaltirii , ceea ce ne este de mult ajutor.

Parintele Arsenie Boca, Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David – asa sunt intitulate fiecare din cele patru volume, fiecare dintre ele cuprinzand un anumit numar de psalmi, in ordinea lor din Biblie.

Psaltirea, cu vechimea ei de mii de ani, ne va arăta încă o dată, dacă mai era cazul, că Iisus Hristos în veci nu se învecheşte. Societatea se schimbă, omenirea progresează, ştiinţa evoluează, dar în mod cert problemele oamenilor sunt aceleaşi de mii şi mii de ani. Ateismul, lepădarea de credinţă sau neoidolatria sunt manifestări nefaste care adâncesc problemele oamenilor, nu le rezolvă. De aceea, această carte vă propune să îmbrăţişaţi o soluţie la toate problemele vechi şi noi ale omenirii. Iar această soluţie se numeşte simplu: Iisus Hristos. (Editorul – Cristian Serban)

 

Psaltirea este o carte mult folositoare sufletului,  care ar fi bine sa nu lipseasca din casa vreunui credincios.  In lumea noastra ortodoxa, Psaltirea este cea mai iubita si cea mai des folosita carte. Ea cuprinde cei 150 de psalmi ai lui David grupati in 20 (douazeci) de “catisme”.

 

Psalmii se gasesc  ca un capitol separat  in prima parte a ei si anume in Vechiul Testament.  Trebuie stiut ca psalmii sunt rugaciuni sub forma de imne, de cantari, care exprima intreaga bogatie de trairi si sentimente ale omului in fata Lui Dumnezeu si in fata vietii si a lumii inconjuratoare, in psalmi relatia dintre om si Dumnezeu este foarte apropiata, intima, dialogul este direct. Citirea psalmilor ajuta pe om sa se apropie mult de modul corect de a-L intelege si a-L simti pe Dumnezeu si pe sine in raport cu Dumnezeu, cu sine, cu cei din jur si cu natura insasi. Invatam din psalmi  cum sa vorbim cu Dumnezeu, cum sa ne rugam, cum sa multumim, cum sa ne cerem iertare, cum sa laudam si sa dam slava, cum sa ne bucuram si cum sa ne veselim…

Iata ce scrie despre aceasta Sf. Vasile cel Mare: “Cartea Psalmilor cuprinde in sine tot ceea ce este mai folositor in toate…, este o comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatosirea celui de curand ranit, ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos. Ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate si sa se ajunga la crearea unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa se nasca cugetele cele intelepte…. Psalmul este linistea sufletelor, rasplatitorul pacii, potolitorul galagiei si al valului gandurilor. El face sa slabeasca mania sufletului si infraneaza pornirea catre patimi,… impaca pe cei ce-si poarta vrajmasie. Psalmul este alungatorul demonilor, aducatorul ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru oboseala zilei, pavaza si mangaierea oamenilor credinciosi, iar pentru femeile credincioase una dintre cele mai potrivite podoabe. Ce nu poate invata cineva din psalmi? Maretia barbatiei, exactitatea dreptatii, insemnatatea infranarii, desavarsirea judecatii, chipul in care trebuie sa rabde si tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune.”

De aceea, duhovnicii recomanda frecvent citirea Psaltirei. Exista manastiri unde psalmii sunt cititi neintrerupt, zi si noapte. Este bine ca citirea Psaltirei, dupa o randuiala zilnica sau pentru o anume imprejurare, sa se faca cu binecuvantarea preotului duhovnic.

 

articol postat de Cristina David

Trairi pline de har la Manastirea Prislop

Am pasit inca o data , in vara acestui an , in linistea de nedescris, aproape nefireasca , a Manastirii din Tara Hategului, Prislopul sfintit si induhovnicit de prezenta Parintelui Arsenie Boca , cel mult iubit de toti cei care l-au cunscut aevea sau prin marturiile acestora.

Brazii si stejarii semeti ce inconjoara mormantul marelui duhovnic al neamului pastreaza taina trecerii sale prin acel loc. M-am simtit impacata cu mine insami caci vorbeam cu Parintele in gand prin rugaciune…pana mi-a venit randul sa ating crucea mormantului si sa managai cuvintele inscrise pe ea la dorinta lui ” Arsenie Boca, Ieromonahul” . Asa a fost sa se „nimereasca” la ora aceea ,ca un ucenic al parintelui, preotul Vamvulescu sa fie prezent acolo sa miruiasca pelerinii sositi in cautare de sfat si ajutor…

Am privit spre cerul de un albastru azuriu , am inspirat adanc si cu nesat pacea aromata de miresmele padurii…acum credeam, stiam ca sunt in loc sfant. O zi daruita de Sus. Cuvintele sunt de prisos, nu au puterea sa exprime ceea ce am simtit toti cei prezenti in mijlocul poienii

Iti multumesc Doamne, ca mi-ai daruit aceasta binecuvantare!

Voi adauga cu multa evlavie si dragoste pentru Parintele o poezie despre care am aflat ca a fost scrisa chiar de dansul.

 

Chemarea lui Iisus

Preot Arsenie Boca

Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.

Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !

postare – Cristina David

O intalnire reala intre Sfantul Ardealului si Sfantul Inchisorilor?

La intrebarea pe care mi-am pus-o si eu , urmarind sa citesc despre acest subiect demn de tot interesul ,  nu am gasit surse demne de incredere, documentate care sa consemneze acest lucru ca fiind o intalnire care ar fi avut loc cu adevarat.

Nu se vorbeste mult despre ea, se pare ca a avut un caracter clandestin , daca a fost trecuta sub tacere. In cele ce voi posta in continuare avem confirmarea.

Tot ce am gasit si m-am hotarat sa postez, este un fragment dintr-o marturie a lui Virgil Maxim despre Valeriu Gafencu postata de Cezarina Condurache in https://valeriugafencu.wordpress.com/category/marturii/.

S-ar parea aici ca am putea face o oarecare legatura directa (nu doar prin intermediul scrisorilor trimise de Gafencu iubitului sau duhovnic) intre Parintele Arsenie si cativa tineri detinuti intre care Valeriu Gafencu.

„Dornici să cunoaştem marile spirite creştine ale neamului nostru făceam escapade duhovniceşti cu îndrăzneală temerară, care ne-ar fi putut costa sancţiuni grele sau execuţia, căci puteau fi interpretate ca evadare. Părintele Arsenie Boca, ctitorul Filocaliei româneşti, cum îl numeşte părintele profesor (doctor) Dumitru Stăniloaie, ne trimisese prin cineva primele volume ale Filocaliei; voiam să-l vedem şi să-i mulţumim, împărtăşindu-ne şi din cuvântul lui de învăţătură. Din colonia de la Galda de Jos  Valeriu Gafencu, Ion Ianolide şi Marin Naidim au plecat într-o sâmbătă dimineaţa, tăind munţii şi pădurile în linie dreaptă până la Sâmbăta, pe jos. Cu Noicu Mazăre şi Iulian Bălan am trecut peste culmile Trascăului până la Râmeţ, unde părintele Oţea reconstruia din albia râului Geoagiu Mânăstirea ortodoxă distrusă de armatele Mariei Tereza, aşa cum i se descoperise în vedenie la Sfântul Munte Athos, ca şi părintelui Arsenie Boca pentru Mânăstirea Sâmbăta. După întoarcere, Valeriu căpătase o stare de armonie interioară, de pace – vizibilă în manifestările lui pline de linişte şi blândeţe, – ajungând la o suportare tăcută şi la o umilinţă nedisimulată, firească în tot ce făcea.”

Aadar, din acest paragraf si tot ce ni se dezvaluie in el (as spune indirect), nu ar fi  de fel fortat sau deplasat sa tragem  o concluzie ca Valeriu l-a cunoscut in persoana pe Sfantul Ardealului cu prilejul acelei vizite „pe furis” laManastirea Sambata. Prin deductie , aceasta este concluzia mea. Parintele Arsenie era staret acolo la vremea aceea.

postare de Cristina David

 

Pictura din absida Altarului Bisericii Sfantul Elefterie cel Nou – lucrarea Parintelui Arsenie Boca ?

Biserica Sfantul Elefterie cel Nou din Bucuresti , o constructie impunatoare, una din cele mai mari si mai potrivit proportionate biserici din Bucuresti este situata in cartierul de o rara frumusete , numit Cotroceni. Am copilarit in acest cartier deoarece aici se afla casa unde locuiau bunicii mei din partea tatalui si tot aici am urmat cursurile scolii gimnaziale. Intram adesea in aceasta biserica si admiram pictura interioara  iar biserica ma impresiona prin dimensiunile ei . La Sfanta Inviere ani de-a randul cantam alaturi de multimea adunata in piata larga din fata treptelor frumosul si inaltatorul tropar „Hristos a Inviat din morti” dar nu am stiut si nici nu aveam sa stiu ca Parintele Arsenie Boca pictase intre anii 59-61 chiar in biserica mult indragita….cine stia in acele timpuri despre marele duhovnic venit din Ardeal, urmarit pas cu pas de securitate, al carui nume se rostea doar in soapta de catre credinciosii veniti la el sa-l vada si aici, sa-i ceara sfatul – din toate partile Ardealului,  dar nu numai.

 

In cartea sa „Si cartile au fost deschise” (considerata si pe drept cuvant a fi cea mai completa si serios documentata biografie a „Sfantului Ardealului „, autorul,  Florin Dutu , puncteaza la pagina 25 o afirmatie clara facuta de Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu intitulata  Cartierul  „Sf. Elefterie” – Cotroceni publicata de editura Basilica a Patriarhiei Romane, Bucuresti 2012 pg 244-252 . Afirmatia contineo informatie pretioasa pentru aceia care resping un adevar : acela ca Parintele Arsenie Boca a fost numit  intre 7 august 1959 si 13 februarie 1961 pictor secund la Biserica „Sf Elefterie” din Bucuresti alaturi de pictorul Vasile Rudeanu. Discutii aprine se poarta si acum asupra problemei daca Parintele Arsenie a pictat nespus de frumoasa si luminoasa Icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in zeghe care atrage privirea celui care intra in biserica de la primul pas, sau…poate altcineva. Motivul discordiei il face o alta afirmatie facuta de acelasi parinte Nicu Moldoveanu care este si preot paroh la aceasta biserica , in aceeasi carte a dansului mentionata mai sus – si anume ca autentificarea autorului nu apare in arhivele Bisericii…am avut o lunga chiar neplacuta discutie revizitand biserica, cu doi angajati la pangar. In sensul ca ce scrie parintele lor in carte este „litera de lege” pentru ei si altii. Da, adevarat este, nu apare nicaieri in aceste arhive mentionarea Parintelui Arsenie ca fiind autorul frescei . Dar nici alt pictor prezent atunci in echipa . exista insa motive impuse la vremea aceea care au determinat plasarea in anonimat a numelui daruitului de Dumnezeu duhovnic si pictor.

Citez acum marturia fratelui lui Vasile Rudeanu. „Cu fratele meu mai mic lucreaza un fost preot Boca. Fratele meu Vasile este infirm dar picteaza in momentul de fata in biserica Elefterie. Acest staret a fost preot la Manastirea Sambata […]. Fratele meu si un alt prieten, Selariu (?) Constantin care lucreaza cu ei sunt foarte mirati de multa lume din provincie care vine sa-l vada la biserica Elefterie, unii cu scrisori, altii cu pachete.” Citatul  ACNSAS, fond informativ, dosar 2637, Vol I, f.225

Avem prin aceste doua afirmatii verificabile , informatia clara ca Parintele Arsenie Boca a fost desemnat ca pictor secund la Biserica „Sf. Elefterie” in anii in care peretii ei au fost pictati. Va intreb pe dumneavoastra acum : putea un om infirm sa ajunga sa picteze bolta de deasupra Sf Altar?

Despre acest lucru foarte important avem insa  o marturie de nezdruncinat , a  parintelui Ioan Tudorache de la Biserica Sf Spiridon cel Nou din Bucuresti. Dansul l-a cunoscut bine pe parintele Arsenie si a fost cu dansul in Biserica Sf Elefterie cand acesta picta Icoana Maicii Domnului din absida altarului. Dintr-un interviu luat de Dorina Zdroba parintelui redau cuvintele dansului. Intregul interviu il puteti citi aici   http://www.crestinortodox.ro/reportaj/parintele-arsenie-boca-pictor-icoane-de-suflete-140378.html

‘– Dar in afara de munca la atelier, Parintele Arsenie a pictat si in vreo biserica din Bucuresti?

– Da. In Biserica “Sfantul Elefeterie”, pe bolta altarului, Maica Domnului care pluteste pe norii cerului este executata de Parintele Arsenie Boca. Eu stiu cand a facut aceasta pictura. – Dar despre asta s-a aflat doar in ultimii ani. Lumea nu stia.

– Lumea nu stia, dar eu am fost acolo atunci cand a pictat. Eu locuiam pe strada Virgiliu, nu departe de Biserica “Sf. Elefterie”. Si stiu lucrul acesta.  Acolo la Biserica “Sf. Elefterie”, pe bolta altarului este pictata Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe. Mai exista o icoana pictata de Parintele Arsenie la Biserica “Sfantul Antonie” din Bucuresti. E o icoana cu Sf. Cuvioasa Parascheva, al carei chip sugereaza multa smerenie si milostenie.            – Tot asa, s-a descoperit doar in ultimii ani ca aceasta icoana cu Sfanta Parascheva a fost pictata de Parintele Arsenie, desi aceasta icoana se pare ca se afla acolo de foarte multi ani.

– Eu stiu aceasta icoana de cand a fost pictata in atelier la noi. Sigur ca nu s-a stiut. Cine sa le spuna? Parintele Dinu Provian care a comandat-o si stia ca e pictata de Parintele Arsenie, a murit iar cei care au venit mai tarziu n-au aflat de acest lucru.

 

Pictorii oficiali sunt mentionati a fi Iosif Keber si Vasile Rudeanu. Si totusi, Parintele Arsenie Boca, “anonimul”, este cel care a pictat cupola altarului (foto mai jos). Il “seconda” de fapt pe Vasile Rudeanu.

Da, aceasta este singura concluzie valabila. Sa nu mai pomenim de stilul pictural si culorile diafane care atesta mana artistului Arsenie Boca.

Si , in incheiere readuc aminte si celor care nu au trait in acele timpuri ca, Parintele Arsenie Boca era supravegheat zi si noapte , informatori pe urmele dansului la tot pasul. Avea securitatea timpului interes sa documenteze corect opera artistica savarsita intre acei ani crunti (59-61) atunci cand numele Parintelui NU TREBUIA sa apara nicaieri , nici in soapta sa nu fie rostit. O nedreptate cu adevarat strigatoare la cer, pe care Dumnezeu a indreptat-o facand lumina asupra realitatii.

Imi cer iertare daca am fost cam dura in exprimare, dar ma rog Domnului sa fiu bine inteleasa si sa ne dea la toti putere de discernamant. Care putere de la El vine.

 

Sursele au fost indicate in cuprinsul articolului

articol alcatuit de Cristina David

Parintele Arsenie Boca – 25 de ani de la moartea sa in aceasta lume si trecerea lui la Domnul

Parintele Arsenie Boca – 25 de ani de la moartea sa in aceasta lume si trecerea lui la Domnul

Peste 10.000 de pelerini sunt aşteptaţi vineri la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului. Au loc slujbe închinate preotului martir Arsenie Boca,… de la moartea căruia se împlinesc 25 de ani.

Cel mai mare pelerinaj religios în zona Hunedoarei are loc în fiecare an, în 28 noiembrie, la Mănăstirea Prislop, unde se află locul de veci al părintelui martir Arsenie Boca. Vineri, circa 10.000 de oameni sunt aşteptaţi la mănăstire, pentru a asista la slujba religioasă şi pentru a se ruga în faţa mormântului fostului stareţ şi duhovnic Arsenie Boca. Se împlinesc, în 28 noiembrie, 25 de ani de la moartea părintelui.

Multumesc , Doamne ca ,mi-ai dat binecuvantare sa ajung in acest an la mormantul marelui nostru duhovnic de la Manastirea Prislop , sa ma inchin in fata crucii sfantului sau mormant si sa ma rog sfantului Parinte care cu intelegerea si dragostea lui pentru cei pacatosi s-a angajat sa fie mijlocitor nevoii noastre de iertare a pacatelor trupesti si sufletesti , ajutandu-ne astfel si mai mult decat atunci cand era printre noi.
Odihneste Doamne, in pace, sufletul robului tau Arsenie ,acum si pururea! AMIN See More

articol

Acest lucru si l-a dorit Parintele din tot sufletul , iar Dumnezeu i-a ascultat ruga …

Odihna vesnica sufletului sau , in Pace , alaturi de Dumnezeu , in ceata celor drepti ! Amin

articol postat de Cristina David

Contactul cu eternitatea purifica sufletul

In 30 septembrie anul acesta, la o zi dupa sarbatorirea a 104 de ani de cand Parintele Arsenie a facut bucurie mare parintilor ,venind pe lume intr-o casa modesta din judetul Hunedoara, satul Vata de Sus Dumnezeu mi-a purtat pasii in alta …directie- eu aflandu-ma deja in zona nasterii lui – Tara Zarandului/Tara Motilor. Daca in data de 29 septembrie au fost puzderie de pelerini veniti pe jos din satele invecinate, si cu mare anevoie s-au putut credinciosii apropia de mormantul marelui duhovnic spre a rosti o rugaciune si a se inchina cu evlavie mare la mormantul lui aflat in cimitirul asezamantului pe care l-a randuit si binecuvantat cu benefica lui prezenta pana noaptea tarziu – a doua zi a fost o binefacere si o binecuvantare. Va spun de ce. Pelerinii veneau, , in sir continuu,fara oprire dar in tacere si deplina ordine.Nu se auzea decat din cand in cand
vocea blanda a unei maicute care dadea cate o indicatie.
Nu voi exagera caci acest lucru m-a impresionat foarte tare! arbori batrani strajuiesc de jur imprejur cimitirul asezat pe o coasta lina cum se vine de la sfanta manastire Prislop , aerul curat si proaspat de munte ne racorea placut obrajii imbujorati de emotie..Un mic amanunt ,semnificativ insa : spre plecare incepea vecernia in Biserica de vara O maicuta. a inceput sa bata la toaca de lemn si la clopot care se afla si acum in clopotnita schitata de Parinte,despre care multi stiu ca fost daruit si cu har artistic, intre multe altele.Era chemarea insistenta a celor credinciosi la rugaciune..o alta bucurie care imi amintea de verile petrecute la tara,in comuna Criscior din aceeasi zona.
O liniste, o pace si o multumire pentru care multumesc Domnului ca mi-a daruit-o in ziua aceea. Fara ploaie, fara vant , doar cu Duhul Sfant.
Cuvinte pe masura trairilor avute nu am putut afla. Ma rog Bunului Dumnezeu sa ma ajute ca sa revin in acest loc datator de viata si speranta, daca asta este Voia Lui. Amin

 

Cristina David

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca

Este cunoscut faptul ca ne-au  rămas de la Parintele Arsenie Boca  numeroase scrieri de mare valoare pentru suflet : omilii, predici, îndrumări duhovniceşti şi alte multe pretioase cuvinte de învăţătură.

In toate aceste ganduri asternute pe hartie si mai apoi rostite (predicile) se observa profunzimea exprimarii şi puterea captivanta a cuvântului lor care merge direct la tinta : inima si sufletul omului.  Daca alţi preoti , teologi sau monahi cu inalte studii , au nevoie de cele mai multe ori de pagini întregi pentru a explica o idee, gandirea sintetica a părintelui Arsenie o poate concentra în doar câteva fraze. Astfel de formulări memorabile sunt prezente la tot pasul în textele sale.

Am cuprins intr-o forma placuta vederii cateva din enunturile Parintelui care va vor lamuri asupra acestui mare dar al sau primit de la Dumnezeu.

 

 

 

„CARAREA  ÎMPARATIEI”, considerata astazi  scrierea sa de căpătâi, datează din perioada petrecută la Manastirea Brancoveanu de la Sâmbăta de Sus. Ea  este un veritabil îndrumar duhovnicesc pentru cei care doresc si se hotărăsc să păşească pe această cale, a cărei denumire spune deja totul despre importanţa sa capitală.

Acela care  citeşte memorabilele pagini şi se regăseşte în ele , sau macar într-o parte din ele , se poate considera prin aceasta fericit caci afla unde este : dacă se gaseste pe cale, sau alături de ea, sau  cât de lung mai e drumul de parcurs până la desăvărşire.

Dar multumirea vine mai ales din faptul că afli din paginile ei , ce exprima cu o clara intelegere trairile si experienta părintelui Arsenie că, în ciuda acestui drum al crucii, indiferent cât de mult mai ai de parcurs, însoţirea lui Dumnezeu e permanentă.  Mai afli ca smerenia, precum  lepădarea de sine şi încredinţarea voii tale Lui Dumnezeu, sunt conditiile cerute de El , care iti asigura ghidarea si luminarea acestei cai intortocheate si plina de obstacole care pentru noi si doar prin propriile noastre puteri nu ar fi posibil de strabatut pana la capat. Cu Dumnezeu alaturi nimic nu este imposibil pentru acela care crede.

Dumnezeu sa ne ajute, sa ne lumineze si sa ne intareasca credinta ! AMIN

Cristina David

Arsenie Ieromonahul – Duhovnicul nostru, al tuturor

Arsenie Boca  –  duhovnicul romanilor

Nu am nici un fel de autoritate de a scrie ceva nou in legatura cu Sfantul Ardealului , a carui canonizare oficiala de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane este cu mare dorinta asteptata de catre crestinii ortodocsi romani de pretutindeni. In a doua categorie ma aflu eu. Insa nu este dupa cum vrem , gandim sau simtim noi, caci  Dumnezeu isi va spune  cuvantul , ca in toate celelalte lucruri din viata noastra.

Voi insera aici spusele unui preot, Parintele Viorel Trifa din Campeni . Dansul l-a cunoscut foarte bine pe Sfantul Ardealului.

„- Eu asa cred, ca parintele este unul dintre cei mai apropiati prieteni ai Mantuitorului. Ba chiar cel mai apropiat. Iar poporul il considera sfant. Si parintele, de pilda, se purta ca un sfant, chiar si cand savarsea Sfanta Liturghie. Atunci tot timpul plangea. Cu lacrimi rostea cuvintele slujbei. Si nici eu nu ma indoiesc ca parintele e sfant. Am simtit-o pe pielea mea, de-atatea ori! Iar parintele Arsenie ar trebui canonizat. Dar poate asa vrea Dumnezeu, sa-l canonizeze poporul, sa arate ca merita verdictul Sfantului Sinod. Desi parintele a fost smerit si a cerut sa nu fie deshumat, pana la „A Doua Venire”.

Nu stiu altii cum sunt…sau cum gandesc sau ce stiu , dar eu cred ca Parintele (cum se referea la dansul un alt mare duhovnic, Teofil Paraian) merita sa fie considerat nu doar de catre noi, mirenii , dar si de catre preotii si ierarhii Bisericii noastre ca un viu model de nevointa duhovniceasca , de stradanie neobosita si neintrerupta, de lupta cu sinele si desprinderea de acest sine in scopul atingerii unei curatii sufletesti de care avem atata nevoie spre a nu ne indeparta de Dumnezeu. Spre a nu ne „lepada de El” cum bine spune Arsenie Ieromonahul in minunata si linistitoarea lui rugaciune de dimineata.

Atunci cand simt nevoia sa citesc invataturi ajutatoare pentru suflet am atatea materiale de ales….dar cel mai adesea ma simt atrasa sa iau in mana o carte scrisa de Parintele Arsenie sau un volum care inmanuncheaza , alese cu mare evlavie, spusele lui pline de miez duhovnicesc. Asta se intampla cu mine.

M-am  gandit adesea la situatiile in care credinciosul sincer , doritor de imbunatatire sufleteasca – si sunt multe astfel de situatii – nu a gasit inca sau nu a fost gasit el de un duhovnic cu har care sa-l indrume si sa-l invete , sa-i arate cum ar fi sa isi schimbe modul de a gandi , de a trai ca sa devina, incet, incet , un om nou . Atunci , mi-am spus , acei credinciosi se pot indrepta cu multa incredere si nadejde pentru un bun sfat , catre cartile sfantului Parinte . Am ajuns ca sa il vad pe Parinte ca pe un duhovnic prezent mereu in spirit daca in trup nu , intre sumedenia de oameni derutati, speriati , dezorientati de multe ori, in viata lor personala . El ne-a ajutat la toata vremea cat a fost printre noi , a schimbat in mod miraculos vietile multora, aducandu-i catre credinta strabuna. Dar sa nu uitam ca a spus in repetate randuri ca va fi de mai mult ajutor acolo unde va merge daca este rugat si chemat cu sinceritate si nadejde de cei aflati la necaz.

Inchei randurile mele cu urmatoarea rugaciune :

 

Cu mare evlavie la Parintele,

Cristina David