Povesti si eroi ai Romaniei Mari — Fundatia Arsenie Boca – Fundaţia Creştină Arsenie Boca

Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca organizează în data de 30 mai 2018, ora 18:00, evenimentul aniversar „Povesti și eroi ai României Mari”, ce va avea loc în Aula Magna a Facultății de Biotehnologii din cadrul Universității de Științe Agronomice din București, sector 1, bulevardul Mărăști Nr 59.

via Povesti si eroi ai Romaniei Mari — Fundatia Arsenie Boca – Fundaţia Creştină Arsenie Boca

Doua icoane pictate de Parintele Arsenie Boca identificate in Biserica „Nasterea Maicii Domnului” din Zarnesti

In Biserica “Nasterea Maicii Domnului” din Zarnesti, jud. Brasov, biserica-monument istoric, datand din 1791, au fost identificate in premiera, cu doua zile in urma, doua picturi iconografice realizate de Parintele Arsenie Boca in anii 1960. Descoperirea se datoreaza pictoritei si restauratorului de opere de arta Tamina (Tatiana Mihailescu). Prin bunavointa acesteia, avem fotografiile celor doua picturi de pe usile diaconesti, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

articol preluat aici https://anomismia.wordpress.com

Cristina David

Pr. Arsenie Boca: „a osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost”

A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. Să fim drepţi: slujba preoţilor e sfântă, darul lor e de la Dumnezeu, e sfânt. Că firea lor pământească mai dă uneori prilej de sminteală, iară să fim drepţi: neavând cum să vină altfel decât prin naştere din trupuri pământeşti în care mişună pornirile fărădelegilor ca şerpii şi rod înclinările patimilor ca viermii, sigur că ei vor fi covârşiţi de moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea îndeplini fără umbră trimiterea lor de la Dumnezeu.

Chemarea le este învăluită, vor şovăi în hotărâri, biruindu-se de lume, în loc ca ei să biruie lumea. Sigur că aceştia, prin viaţa lor, nu vor lăsa poporul să creadă, şi aşa se vor sălbătăci oile asupra păstorului şi vor face bucurie lupilor. In jurul lor se va întări întunerecul a toată neştiinţa şi va începe foametea, nu de pâine, ci de Cuvântul lui Dumnezeu, pâinea cea din Cer. Sarea pământului o vor călca-o oamenii în picioare şi aşa vine că: „Şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului”.

Dar, de toată starea asta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul, căci toată decăderea e de la părinţi începătură. Iată în ce mare măsură milostivirea lui Dumnezeu e atârnătoare de oameni. Dreptatea însă nu mai e atârnătoare de oameni, aceştia trebuie să o sufere fără de tocmeală.

Părintele Arsenie Boca. Cărarea Împărăţiei. Ed: Charisma, Deva 2006

„Mergeti si la preotii vostri, ca ei stiu necazurile mirenilor si greutatile voastre. Voi aveti preoti buni la Sibiu. Nu mergeti la manastiri sa va spovediti, ca va dau canoane mari. Dar sa mergeti la manastiri pentru rugaciuni, liturghii si dezlegari” – a zis odata Parintele Arsenie. (Maria Matronea, Sibiu)

Eram la Biserica Draganescu. Parintele Arsenie picta sus, iar eu stateam jos, lânga schela. La un moment dat, Parintele zice: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu spun nimic. Parintele ma întreaba si a doua oara si ma întreaba si a treia oara: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu scot o vorba. Atunci, Parintele se apleaca sa vada daca mai sunt lânga schela si îmi zice: „Mai, tu nu auzi ce vorbesc eu cu tine?”. Eu zic: „Dar, Parinte, acum nu am vorbit de preoti”. Parintele zice: „Da, mai, nu am vorbit acum de preoti, dar tu, când esti cu mai multe persoane si vorbiti de preoti, numai de rau ziceti de ei. Ziceti ca-s lacomi. Iata ce povata îti dau eu: sa nu-i mai vorbiti de rau pe preoti, fiindca sunt slujitorii lui Dumnezeu si nu aveti voie sa-i judecati voi”.

Dupa ce m-am întors de la Parintele, am deschis Biblia exact la paragraful care zice: „Cine esti tu, omule, ca sa judeci sluga altuia”. Exact ce-mi spusese Parintele Arsenie! De atunci, nu mai vorbesc pe nimeni de rau, mai ales pe preoti, ca Dumnezeu este singurul care poate sa-i judece. (Biliboaca Matei, Savastreni)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Cristina David

Formele în care se dezvoltă si se înmulţeşte mândria în suflet!

Care sunt formele în care se dezvoltă si se înmulţeşte mândria în suflet?

Viaţa duhovnicească are multe greutăţi de învins, mai ales din partea mândriei.
Patima importanţei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei, neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, posomorârea, groaza de umilinţă, toate acestea sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulţeşte mândria în suflet.
Mândria şi toţi puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulţumiri, de făţărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate.
Sub influenţa acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei.

Ce e de făcut?
În momente de limpezime de minte – că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu.
Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa.
Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră.

Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte.

Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Parintele Arsenie Boca – Insemnari din manuscrisele de la Sinaia (sursa – Revista Atitudini nr 4/ inedit-parintele-arsenie-boca-comentariu-la-pateric)

Cristina David

Bucuria de a trăi în lumina dumnezeiască

Omul este o fiinta spirituala a Creatiei

„Lumea, adică Universul văzut al formelor materiale şi Universul nevăzut al spiritelor pure, este expresia bunătăţii lui Dumnezeu, Ea a fost creată pentru ca să se bucure de bunătatea dumnezeiască.
Fiinţa ei, dată în toate lucrurile care o alcătuiesc, de la primul mineral până la înger, e o fiinţă împărtăşită. Viaţa tuturor făpturilor participă la bucuria în Dumnezeu după gradul de fiinţă pe care îl au şi după capacitatea cu care a fost înzestrată fiecare.

Acest grad de fiinţă şi această capacitate de participare e principiul ierarhiei după care e constituită lumea creaturală. Omul ocupă în această ierarhie un loc central. Prin trup aparţine lumii fizice, prin suflet aparţine lumii spirituale. În marele cosmos, el e un microcosmos, cum îl numeşte învăţatul teolog al Bisericii noastre, Ioan Damaschin.

Fiinţele spirituale ale creaţiei, făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, sunt libere, adică posedă voinţă proprie, îngerii sunt liberi, omul e liber. Păstrarea lor în armonia primordială a bucuriei de viaţă e lăsată la libera lor voie. Bucuria de a trăi în lumina dumnezeiască sau cu termenul legendar în Paradis, e cu atât mai mare cu cât e un act de consimţire, în virtutea libertăţii spirituale. Tot astfel suferinţa prăbuşirii din armonia paradisiacă va fi cu atât mai mare cu cât ea va fi tot un act liber. O parte din îngeri s-a prăbuşit din armonia cerească prin trufie. Omul s-a prăbuşit călcând de bună voie rânduială stabilită de Dumnezeu.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.
imagine preluata de pe internet

Cristina David

 

 

Plini de mandrie si iubire de sine

Cand iti recunosti vina, Dumnezeu iti usureaza necazul
Marele nostru duhovnic atat de aspru cu sine insusi cand era vorba despre viata duhovniceasca, avea o permanenta dorinta sa ii ajute pe credinciosii  care se luptau cu patimi si slabiciuni pur omenesti spre a-i desprinde din cele ale raului si indrepta catre lumina. Dorea sa salveze cat mai multe suflete posibil, sa le aduca la mantuire prin credinta in Hristos Domnul, asta era tot ce voia el sa implineasca aici pe pamant, dupa cum a spus-o .
In fragmentul selectat mai jos, din scrierile sale, gasim un portret schitat, la un mod general si impersonal, al omului care nu-l are in sufletul lui pe Dumnezeu desi el isi inchipuie despre sine ca este credincios. Parintele Arsenie socotea marturisirea mai importanta pentru credincios; nu ca Sfanta Taina, ci ca lucrare duhovniceasca la care participa mai constient, mai activ. Spunea: „Impartasirea este actul prin care omul ajunge la desavarsire. Marturisirea este cea mai indicata pentru a te curata. Daca nu faci aceasta spovedanie din toata inima, sincer, nu te cureti. Şi de multe ori nu stii s-o faci”.
Tot parintele ne spune apoi in ce fel putem noi, lasand orice mandrie la o parte, sa patrundem adanc in propriul suflet si sa cautam a vedea adevarul si nu inchipuirea despre noi insine, oglindit in ganduri si fapte. caci cel mândru nu-şi vede, de obi­cei, păcatul, sau nu vrea sa-l vada.

 

Acum să vă spun şi despre spovedania care duce la smerenia omului lăuntric:

Întorcându-mi privirea cu toată atenţia asu­pra sufletului meu şi observând mersul lăuntric al stării mele m-am încredinţat din experienţă, că nu-L iubesc pe Dumnezeu, nu am dragoste către aproapele, nu cred în nimic din cele ce ştiu despre religie (credinţă) şi sunt plin de mândrie şi de iubire de sine. Toate acestea se găsesc într-adevăr în mine (descoperindu-le) printr-o cercetare amănunţită săvârşită asupra simţurilor şi faptelor acolo unde sunt.

Urmeaza expusa, in cuvinte aspre (in patru puncte), o auto analiza severa a celui care doreste sa-si cunoasca cu adevarat starile sufletesti si faptele sale pentru a ajunge la a o sincera pocainta , la dorinta fierbinte de a se impaca cu Tatal Ceresc si care sa-l indrume la duhovnicul sau pentru spovedirea multelor pacate pe care le faptuieste zilnic de cele mai multe ori cu mare usurinta si netinand cont ca in acest fel se indeparteaza total de Dumnezeu si de ajutorul Lui. Trebuie să ne cunoaştem păcatele cum nu se poate mai limpede, nelasand nici unul nesocotit, in toata sinceritatea.Constatarea plina de amar ce se desprinde dupa o analiza lipsita de orice inchipuire de sine a vietuirii dupa bunul plac, este de natura sa ne tulbure:

Sunt plin de iubire şi de mândrie de sine. Tot faptele mele afirmă următorul lucru: vă­zând în mine ceva bun, doresc să-l scot la ivea­lă, sau să mă proslăvesc în faţa altora, sau să mă îndulcesc înlăuntrul meu, deşi în afară arăt o oarecare smerenie, totuşi le atribui propriilor mele puteri şi mă socotesc în faţa altora cel mai desăvârşit, sau cel puţin nu mai rău decât ei. Dacă observ la mine un neajuns, caut să-l acopăr cu aparenţe – cu necesitate sau cu nevinovăţie; mă supăr pe cei ce nu mă respectă, pe care-i consi­der drept nişte nepricepuţi care nu ştiu să preţuiască oamenii; mă laud cu binefacerile mele, înfrângerile în întreprinderile mele le socotesc jignitoare pentru mine, cârtesc şi mă bucur de nenorocirea vrăjmaşilor mei. Chiar dacă-mi dau silinţa spre ceva bun, am drept scop sau lauda sau folosul meu sau mângâierea ce vine de la lume. Într-un cuvânt, eu fac din mine un ideal în faţa căruia săvârşesc o neîntreruptă slujbă, căutând în toate fie plăcere pentru simţuri, fie o hrană pentru patimile şi poftele mele doritoare de desfătări. Din toate cele înşirate aici, mă văd mândru, lipsit de credinţă, neiubitor de Dumnezeu şi urâtor de aproapele. Ce stare mai pă­cătoasă decât aceasta? Situaţia duhurilor întu­necate (a dracilor) e mai bună decât a mea, căci ele chiar dacă nu-L iubesc pe Dumnezeu, îl urăsc pe om, trăiesc şi se hrănesc cu mândrie dar cel puţin ele cred şi se cutremură de atâta credinţă. Dar eu? Mai poate fi o stare mai grea decât ace­ea care mă aşteaptă? Şi pentru care alte pricini hotărârea judecăţii va fi mai aspră, dacă nu pentru o astfel de viaţă dezordonată şi nechib­zuită pe care o recunosc în mine însumi.”

Adesea spunea parintele Arsenie ca atunci cand ajungi sa-L descoperi pe Dumnezeu, te descoperi pe tine si iti vezi mizeria din sufletul tau. Numai atunci il invingi pe cel rau, cand invingi pacatul din tine. Ne atragea atentia asupra cuvintelor din tot sufletul si din toata inima, ca numai acea intoarcere la Dumnezeu este bine-primita, care este din tot sufletul si din toata inima, cu hotararea de a nu mai parasi calea faptelor bune, a credintei si a rugaciunii. (Preotul Ioan Sofonea, “Am auzit un sfant vorbind: Parintele Arsenie Boca”, Editura Accent Print, Suceava, 2013)

sursa: Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 68-69
Cristina David

Marturii despre icoane pictate de Parintele Arsenie Boca

Pe parintele Ioan Lazarescu l-am cunoscut in vara anului 2017 in Bucuresti. Aflasem despre dansul ca slujeste inca, la Biserica „Serban Voda” de pe Soseaua Giurgiului si intrucat doream foarte mult sa-l intalnesc si sa vorbesc cu dansul, intr-o seara am ajuns la biserica la slujba Sfant Maslu. Citisem undeva ca parintele Ioan l-a cunoscut foarte bine pe Parintele Arsenie Boca si timp de 8 ani au lucrat impreuna la Atelierele Patriarhiei – Schitul Maicilor. Mai parcursesem cateva materiale online despre un interviu acordat de dansul jurnalistei Dorina Zdroba prin anul 2012 din care dialog reiesea faptul ca parintele Ioan a stiut de anumite icoane pictate de parintele Arsenie , una dintre ele infatisand pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate, o fresca imensa care impresioneaza pe acela ce intra in Biserica Sf Elefterie Nou din Bucuresti.

Cand am reintrat dupa ani si ani in aceasta frumoasa biserica ce imi era foarte cunoscuta din vremea copilariei (aici veneam cu ai mei parinti sa participam la Sfanta Inviere practic an de an), nu mi-am putut opri o exclamatie de admiratie si uimire! Am ramas cu ochii atintiti la absida sfantului altar de unde ma priveau Sfanta Fecioara cu Pruncul imbracat in haine de intemnitat – zeghe. Mi-am adus aminte de cuvintele parintelui Ioan  inregistrate in interviul mentionat: „Lumea nu stia, dar eu am fost acolo atunci cand a pictat. Eu locuiam pe strada Virgiliu, nu departe de Biserica “Sf. Elefterie”. Si stiu lucrul acesta. Nu ma mutasem aici pe Soseaua Giurgiului. Acolo la Biserica “Sf. Elefterie”, pe bolta altarului este pictata Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe.” Si ma gandeam ce mare binecuvantare a fost pentru dansul sa asiste la lucrarea plina de har ce s-a sfintit pe bolta altarului cu multa migala , cu mare dragoste si daruire pentru Adevar.

L-am intrebat pe parintele Ioan ce fel de om era Parintele Arsenie, cum vorbea, cum se purta, ce spunea , doream sa mi-l pot inchipui asa cum era el in viata de zi cu zi. Am inteles ca nu era un om taciturn sau inchis in el, dimpotriva avea un zambet si vorbe bune pentru fiecare din cei cu care se intalnea si cu care comunica insa mi s-a spus ca nu vorbea mult. Pastra in general o tacere aducatoare de liniste celor din jurul sau iar cand se adresa cuiva, cuvinele sale erau pline de miez si ramaneau adanc sapate in mintea interlocutorului.

O alta icoana pictata de Parintele Arsenie si despre care am aflat ca a fost pictata in atelierul unde a lucrat si parintele Ioan , este in Biserica Sf Antonie din Centrul Vechi al Bucurestiului, mai exact langa Curtea Veche, ctitorita de Mircea cel Batran si Voda Mircea Ciobanu. Aceasta icoana a fost comandata de parintele Dinu Provian care a slujit la aceasta biserica dar si la Biserica „Sfantul Nicolae”( Biserica Alba din vecinatatea Caii Victoriei), am aflat tot de la Parintele Ioan Tudorache. Credinciosi ortodocsi vin vin in mare numar special la biserica „Sfantul Antonie” ca sa se inchine la icoana Sfintei Parascheva si sa rosteasca rugaciuni adresate acestei mari sfinte considerata a fi ocrotitoare a   neamului romanesc.  – „Eu stiu aceasta icoana de cand a fost pictata in atelier la noi . Sigur ca nu s-a stiut. Cine sa le spuna? Parintele Dinu Provian care a comandat-o si stia ca e pictata de Parintele Arsenie, a murit iar cei care au venit mai tarziu n-au aflat de acest lucru”.(extras din interviul mentionat mai sus)

La cativa pasi de agitatia marilor magazine din centrul Bucurestiului, Biserica „Sf. Anton” de la Curtea Veche te uluieste prin eleganta si simplitatea ei voievodala. O clipa, privind dinspre strada, te crezi in Italia, la Siena sau Ravena. Invesmantata in caramida curata si stralucitoare si o campanila avantata alaturi, arhitectura bisericii are o respiratie renascentista. De aici, poate, si unele confuzii intre ortodoxul nostru parinte Antonie cel Mare (patronul bisericii) si Sf. Anton de Padova, cel catolic, cu ale sale biletele celebre, pe care trebuie sa le scrii pentru implinirea oricarei rugaciuni. Lucrarea credintei este, insa, aceeasi, iar vindecarile miraculoase par ca izvorasc in acest loc ca apa cea buna – temeinic, neostenit si fara numar.” Am preluat descrierea facuta de Sorin Preda intr-un articol scris de dansul in Formula As , referitor la Biserica Sf Antonie, constatarile sale coincizand intru totul cu impresiile mele la vederea ei. http://www.formula-as.ro/2004/603/spiritualitate-39/zi-de-marti-la-sfantul-anton-4781.

O a treia icoana iesita de sub penelul Parintelui Arsenie  este icoana dedicată praznicului „Izvorul Tămăduirii”, care isi are loc de mare cinstire in Biserica „Sfanta Treime” din cartierul bucurestean Ghica Tei. Ani la rand dupa ce am aflat de existenta ei am mers la aceasta frumoasa biserica sa ma inchin si sa ma rog la minunata icoana care mi-a icantat privirea si sufletul de la prima vizita. Culorile sunt calde in tonuri de galben si maron cu nuante de verde si albastru pe suprafete mai largi. In fundal se profileaza culmile unor dealuri si ale unor munti mai inalti (Fagarasii, poate?) si doua bisericute cu turle specifice cultului roman ortodox – una din lemn in stil maramuresan iar cealalta din piatra, care aminteste de bisericile din partile de sud ale tarii noastre. Ne aflam in fata unei scene in care trei preoti – intre care cel din drapta cum privim  tine in mana o icoana – detaliu pretios ce  indica faptul ca este si pictor iconar (cred ca nu gresesc). Ei par sa oficieze slujba de sfintire a apei si toti trei preotii (un ierarh , un diacon si preotul iconar) poarta aureole de sfinti. Sunt prezenti mai in spate sumedenie de credinciosi care participa la slujba iar in prim plan este infatisat batranul orb pomenit de traditie ca personaj important alaturi de tanarul Leon (viitorul imparat al Bizantului), – acea relatare binecunoscuta in care cei doi sunt indrumati de un glas din cer spre un izvor cu puteri vinecatoare (Izvorul Tamaduirii).

„Izvorăște-mi mie, Născatoare de Dumnezeu Fecioară, darurile cuvântului, ca să laud izvorul tau, care izvorăște viața și dar credincioșilor, că tu pe Cuvântul Cel într-un Ipostas L-ai izvorât nouă, și izvor de tămăduire, de obște, te-ai arătat tuturor celor ce-I cântă…„. (Acatistul Izvorului Tamaduirilor Nascatoarei de Dumnezeu cantarea 1, Irmosul).

Izvorul Tamaduirii este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Sfintei Nascatoare de Dumnezeu in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolelui.

Doresc sa pot continua aici prezentarea unor  icoane deosebite pictate de Parintele Arsenie Boca si locul unde se afla ele in prezent pe masura ce ma documentez temeinic in materiale scrise si la fata locului, asa ma rog sa-mi ajute bunul Dumnezeu!

surse pe internet : https://www.crestinortodox.ro/reportaj/parintele-arsenie-boca-pictor-icoane-de-suflete-140378.html

 

Cristina David

 

GAZETA DE TAM-TAMURI marca "Elenushu"

"Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor."

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Fundatia Arsenie Boca - Fundaţia Creştină Arsenie Boca

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

MĂRTURISITORII

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

Pagina dedicata Cinstirii Maicutei Domnului

De fiecare data cand va veti ruga Maicii Domnului sa stiti ca rugaciunea va este ascultata.“Toate rugaciunile Maicii Domnului sunt pentru sufletele intristate, pentru sufletele deznadajduite, cele care nu pot purta povara greutatii, care sunt rupte in doua, sunt cu inimile frante…”

Hrisostom Filipescu

Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!

anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)...

anomismi

IN BATAIA VANTULUI FIECAREI ZILE...

† DOAR ORTODOX †

“Învierea Ta, Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim.”

Sfinţii Închisorilor

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

CAUTA si VEI AFLA

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

IN MEMORIAM PARINTELE PARAIAN

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”