Pe parintele Ioan Lazarescu l-am cunoscut in vara anului 2017 in Bucuresti. Aflasem despre dansul ca slujeste inca, la Biserica „Serban Voda” de pe Soseaua Giurgiului si intrucat doream foarte mult sa-l intalnesc si sa vorbesc cu dansul, intr-o seara am ajuns la biserica la slujba Sfant Maslu. Citisem undeva ca parintele Ioan l-a cunoscut foarte bine pe Parintele Arsenie Boca si timp de 8 ani au lucrat impreuna la Atelierele Patriarhiei – Schitul Maicilor. Mai parcursesem cateva materiale online despre un interviu acordat de dansul jurnalistei Dorina Zdroba prin anul 2012 din care dialog reiesea faptul ca parintele Ioan a stiut de anumite icoane pictate de parintele Arsenie , una dintre ele infatisand pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate, o fresca imensa care impresioneaza pe acela ce intra in Biserica Sf Elefterie Nou din Bucuresti.
Cand am reintrat dupa ani si ani in aceasta frumoasa biserica ce imi era foarte cunoscuta din vremea copilariei (aici veneam cu ai mei parinti sa participam la Sfanta Inviere practic an de an), nu mi-am putut opri o exclamatie de admiratie si uimire! Am ramas cu ochii atintiti la absida sfantului altar de unde ma priveau Sfanta Fecioara cu Pruncul imbracat in haine de intemnitat – zeghe. Mi-am adus aminte de cuvintele parintelui Ioan inregistrate in interviul mentionat: „Lumea nu stia, dar eu am fost acolo atunci cand a pictat. Eu locuiam pe strada Virgiliu, nu departe de Biserica “Sf. Elefterie”. Si stiu lucrul acesta. Nu ma mutasem aici pe Soseaua Giurgiului. Acolo la Biserica “Sf. Elefterie”, pe bolta altarului este pictata Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe.” Si ma gandeam ce mare binecuvantare a fost pentru dansul sa asiste la lucrarea plina de har ce s-a sfintit pe bolta altarului cu multa migala , cu mare dragoste si daruire pentru Adevar.
L-am intrebat pe parintele Ioan ce fel de om era Parintele Arsenie, cum vorbea, cum se purta, ce spunea , doream sa mi-l pot inchipui asa cum era el in viata de zi cu zi. Am inteles ca nu era un om taciturn sau inchis in el, dimpotriva avea un zambet si vorbe bune pentru fiecare din cei cu care se intalnea si cu care comunica insa mi s-a spus ca nu vorbea mult. Pastra in general o tacere aducatoare de liniste celor din jurul sau iar cand se adresa cuiva, cuvinele sale erau pline de miez si ramaneau adanc sapate in mintea interlocutorului.
O alta icoana pictata de Parintele Arsenie si despre care am aflat ca a fost pictata in atelierul unde a lucrat si parintele Ioan , este in Biserica Sf Antonie din Centrul Vechi al Bucurestiului, mai exact langa Curtea Veche, ctitorita de Mircea cel Batran si Voda Mircea Ciobanu. Aceasta icoana a fost comandata de parintele Dinu Provian care a slujit la aceasta biserica dar si la Biserica „Sfantul Nicolae”( Biserica Alba din vecinatatea Caii Victoriei), am aflat tot de la Parintele Ioan Tudorache. Credinciosi ortodocsi vin vin in mare numar special la biserica „Sfantul Antonie” ca sa se inchine la icoana Sfintei Parascheva si sa rosteasca rugaciuni adresate acestei mari sfinte considerata a fi ocrotitoare a neamului romanesc. – „Eu stiu aceasta icoana de cand a fost pictata in atelier la noi . Sigur ca nu s-a stiut. Cine sa le spuna? Parintele Dinu Provian care a comandat-o si stia ca e pictata de Parintele Arsenie, a murit iar cei care au venit mai tarziu n-au aflat de acest lucru”.(extras din interviul mentionat mai sus)
„La cativa pasi de agitatia marilor magazine din centrul Bucurestiului, Biserica „Sf. Anton” de la Curtea Veche te uluieste prin eleganta si simplitatea ei voievodala. O clipa, privind dinspre strada, te crezi in Italia, la Siena sau Ravena. Invesmantata in caramida curata si stralucitoare si o campanila avantata alaturi, arhitectura bisericii are o respiratie renascentista. De aici, poate, si unele confuzii intre ortodoxul nostru parinte Antonie cel Mare (patronul bisericii) si Sf. Anton de Padova, cel catolic, cu ale sale biletele celebre, pe care trebuie sa le scrii pentru implinirea oricarei rugaciuni. Lucrarea credintei este, insa, aceeasi, iar vindecarile miraculoase par ca izvorasc in acest loc ca apa cea buna – temeinic, neostenit si fara numar.” Am preluat descrierea facuta de Sorin Preda intr-un articol scris de dansul in Formula As , referitor la Biserica Sf Antonie, constatarile sale coincizand intru totul cu impresiile mele la vederea ei. http://www.formula-as.ro/2004/603/spiritualitate-39/zi-de-marti-la-sfantul-anton-4781.
O a treia icoana iesita de sub penelul Parintelui Arsenie este icoana dedicată praznicului „Izvorul Tămăduirii”, care isi are loc de mare cinstire in Biserica „Sfanta Treime” din cartierul bucurestean Ghica Tei. Ani la rand dupa ce am aflat de existenta ei am mers la aceasta frumoasa biserica sa ma inchin si sa ma rog la minunata icoana care mi-a icantat privirea si sufletul de la prima vizita. Culorile sunt calde in tonuri de galben si maron cu nuante de verde si albastru pe suprafete mai largi. In fundal se profileaza culmile unor dealuri si ale unor munti mai inalti (Fagarasii, poate?) si doua bisericute cu turle specifice cultului roman ortodox – una din lemn in stil maramuresan iar cealalta din piatra, care aminteste de bisericile din partile de sud ale tarii noastre. Ne aflam in fata unei scene in care trei preoti – intre care cel din drapta cum privim tine in mana o icoana – detaliu pretios ce indica faptul ca este si pictor iconar (cred ca nu gresesc). Ei par sa oficieze slujba de sfintire a apei si toti trei preotii (un ierarh , un diacon si preotul iconar) poarta aureole de sfinti. Sunt prezenti mai in spate sumedenie de credinciosi care participa la slujba iar in prim plan este infatisat batranul orb pomenit de traditie ca personaj important alaturi de tanarul Leon (viitorul imparat al Bizantului), – acea relatare binecunoscuta in care cei doi sunt indrumati de un glas din cer spre un izvor cu puteri vinecatoare (Izvorul Tamaduirii).
„Izvorăște-mi mie, Născatoare de Dumnezeu Fecioară, darurile cuvântului, ca să laud izvorul tau, care izvorăște viața și dar credincioșilor, că tu pe Cuvântul Cel într-un Ipostas L-ai izvorât nouă, și izvor de tămăduire, de obște, te-ai arătat tuturor celor ce-I cântă…„. (Acatistul Izvorului Tamaduirilor Nascatoarei de Dumnezeu cantarea 1, Irmosul).
Izvorul Tamaduirii este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Sfintei Nascatoare de Dumnezeu in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolelui.
Doresc sa pot continua aici prezentarea unor icoane deosebite pictate de Parintele Arsenie Boca si locul unde se afla ele in prezent pe masura ce ma documentez temeinic in materiale scrise si la fata locului, asa ma rog sa-mi ajute bunul Dumnezeu!
surse pe internet : https://www.crestinortodox.ro/reportaj/parintele-arsenie-boca-pictor-icoane-de-suflete-140378.html
Cristina David
Parintele Arsenie Boca Un om mai presus de oameni 