Manastirea Brancoveanu

Manastirea Brancoveanu de la Sambata de SusManastirea Brancoveanu

Mult cunoscutul asezamant monahal de calugari…asezat intr-un loc mirific , la poalele muntilor Fagaras, pe valea raului Sambata.
In secolul al XVII-lea. ,mai exact in anul 1654 satul si mosia din Sambata de Sus au devenit proprietatea lui Preda Brancoveanu, boier de fel, care a ridicat o bisericuta din lemn pe valea raului.
Aici in anului 1696, domnitorul Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, a zidit din piatra o manastire.Manastirea Brancoveanu de la Sambata de sus este una dintre cele mai frumoase ctitorii ale domnitorului martir Constantin Brancoveanu.

Mânăstirea Brâncoveanu, zidită între anii 1696-1698, a fost distrusă în anul 1785.După distrugerea mânăstirii, Palatul Brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la o distanta de circa10 Km depărtare de mânăstire, a fost locuit vremelnic de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din anul 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta mânăstirească de la Sâmbăta de Sus.
În cei 140 de ani de părăsire se cunosc mai multe încercări de restaurare a mânăstirii.
Cel de-al doilea ctitor al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a fost Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan, care a început restaurarea bisericii în anul 1926. Sfinţirea a fost făcută în anul 1946, după război.
Al treilea ctitor al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este IPS Dr. Antonie Plămădeală, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului. IPS Dr. Antonie Plămădeală a rezidit din temelie incinta Mânăstirii Brâncoveanu, lucrare începută în anul 1985. Sub îndrumarea sa directă s-au făcut reparaţii capitale şi s-a restaurat pictura de la vechea biserica brâncovenească.

 

In anul 1993 are loc sfintirea intregului complex manastiresc si a Paraclisului manastirii inchinat Sfintilor Martiri Brancoveni, ucisi in anul 1714 de catre turci la Constantinopol. In prezent obstea manastirii numara in jur de 40 de vietuitori.

Manastirea are doua hramuri care sunt inchinate Maicii Domnului.

Primul hram se tine in prima vineri de dupa Sfintele Pasti de „Izvorul Tamaduirii”si asta pentru ca, in curtea manastirii se afla un izvor cu apa tamaduitoare la care se adunau sihastrii acestor munti inca din secolul al XV-lea.

Al doilea hram a fost primit la sfarsitul secolului al XVII-lea cand Domnitorul Tarii Romanesti construieste langa izvor o biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica este apoi inconjurata de constructii printre care o scoala de gramatici, un ateier de pictura ,chilii , care sunt toate unite intr-o manastirea ortodoxa. Aici aduce calugari din Tara Romaneasca, care vor trai si se vor ruga impreuna.

Izvorul Parintelui Arsenie – Manastirea Brancoveanu

Este unul dintre locurile de reculegere duhovniceasca din apropierea Manastirii Brancoveanu.
„Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai inseta in veci, caci se va face in el izvor de apa curgatoare, pentru viata vesnica” (Ioan 4, 4).” Aceste cuvinte, sapate in piatra de langa izvor, intampina pe tot crestinul ce ajunge la izvorul parintelui Arsenie, aflat in padurea din spatele manastirii brancovenesti.

Parintele a locuit in Manastirea Brancoveanu intre anii 1940-1948. Tot in aceasta perioada s-a amenajat si locul numit „La izvor”, cunoscut astazi sub numele de „Izvorul Parintelui Arsenie Boca”.

Intrarea în monahism a tanarului Zian Boca la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

Zian Boca s-a închinoviat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în iunie 1939, fiind deja diacon celib (probabil hirotonit în 29 septembrie 1935, cf. Părintele Veniamin Tohăneanu).

După aproape un an de zile, în 3 mai 1940, are loc tunderea în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind acum numele de Arsenie. Evenimentul este consemnat şi de „Revista Teologică” din 1940, editată la Sibiu.

„Pelerinajul de la Mănăstirea Brâncoveanu a întrunit la rugăciunea de obşte şi în acest an, în Vinerea din Săptămâna Luminată (deci de praznicul Izvorului Tămăduirii n.n.), cler şi popor din tot jurul. Î.P.S. Mitropolit Nicolae şi P.S. Episcop Nicolae Colan al Clujului, au slujit Sfânta Liturghie şi au cuvântat închinătorilor.

Cu acest prilej – se spune mai departe – s-a săvârşit impresionanta slujbă a tunderii în monahism a Părintelui Ierodiacon Arsenie Boca. Despre nevoinţele şi virtuţile acestui prim cetăţean al restauratei ctitorii voevodale de la Sâmbăta de Sus, vorbim altundeva.”

Tot aici mai aflăm următoarele:

„Cu prilejul îndătinatului pelerinaj anual de la Sfânta Mănăstire Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a fost tuns în monahism tânărul diacon Zian V. Boca, luând numele de Arsenie.

Cuviosul Ierodiacon Arsenie Boca este absolvent al Academiei noastre Teologice «Andreiane». Remarcat încă de pe băncile şcolii pentru deosebitele-i înclinări spre viaţa monastică, a fost trimis de IPS Mitropolit Nicolae al Ardealului la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, pentru a şi perfecţiona marele său talent de pictor, iar apoi la Sfântul Munte Athos şi la Atena. Întors în ţară, şi-a petrecut viaţa la Sfânta Mănăstire Brâncoveanu, departe de forfota lumii, alternând rugăciunea cu studiul picturii bisericeşti. E un caracter integru şi un monah de aspră tărie duhovnicească.

Vechiul şi statornicul gând al IPS nostru Mitropolit Nicolae de a alcătui o trupă de călugări luminaţi, prin aceste intrări în cinul monahal, este pornit pe calea înfăptuirii”.

Şi presa vremii ţine să vorbească despre „mişcătoarea şi emoţionanta tundere în monahism” a unuia din „luminaţii absolvenţi ai Academiei Andreiane”:

„Duhul lui Brâncoveanu se va fi bucurat împreună cu îngerii din ceruri că în această zi mare, «Vinerea» din Săptămâna Învierii Domnului, «Isvorul tămăduirii», poporul român ortodox venit pe timp ploios, ca să-şi întâmpine ierarhul care îi poartă bucuriile şi necazurile în sufletul său de mare român şi de mare creştin, a simţit încă o dată cum se revarsă peste el binefacerile cerului la rugăciunile şi binecuvântările pe care cei doi ierarhi, IPS Mitropolit Nicolae, şi P.S. Nicolae Colan al Clujului înconjuraţi de sobor de preoţi, le îndreptau către Cel Atotputernic.

În adevăr, săvârşirea sfintei liturghii a fost pentru toţi cei ce veniseră la Sâmbăta de Sus, prilej de bucurii care au făcut să stoarcă lacrimi din ochi. Vreau să vorbesc de mişcătoarea şi emoţionanta tundere în monahism pe seama acestei ctitorii voevodale, a unuia din mulţii şi luminaţii absolvenţi ai «Academiei Andreiane», părintele diacon Boca, diplomat al Şcoalei de Belle-Arte din Bucureşti. Moţ după locul de naştere, crescut şi îndrumat în studiul teologiei, tânărul monah a înţeles să dea ascultare gândurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrându-şi viaţa lui Hristos prin studiul picturii bisericeşti, pe care s-o desfăşoare acolo în liniştea munţilor pe care Brâncoveanu îi alesese ca loc de retragere şi de rugăciune.

Iată de ce, cred că duhul lui Brâncoveanu a tresăltat de bucurie văzându-şi opera reînviată şi împodobită în chip atât de minunat de Mitropolitul Ardealului din România Mare, care se pare că a fost înscris în planul Providenţei să reia şi să afirme în chipul cel mai solemn testamentul Voevodului martir împotriva tuturor gândurilor celor rele atât dinlăuntrul, cât şi din afara hotarelor ţării noastre.”

sursa : manastireabrancoveanu.ro