Cat de mult as fi vrut sa pot scrie astfel si cu adevarat sa fi avut loc o intalnire a mea cu Parintele! In Bucurestiul meu natal unde timp de multi ani dansul a daruit ortodoxiei romanesti un mare numar de lucrari de arta sacra inspirate si binecuvantate de Dumnezeu, dar nestiut de lumea din care si eu faceam parte. Sa fi avut imensa bucurie de a-l cunoaste in real pe acel ales dintre duhovnicii tarii noastre caruia Dumnezeu i-a daruit atat de multa putere harica incat a fost „canonizat” de catre credinciosii romani inca din vremea vietii sale printre noi…fiind numit si considerat pe drept Sfantul Ardealului. Parintele nu a dorit o astfel de recunoastere a darurilor sale duhovnicesti pentru ca avea o smerenie autentica innascuta si reinnoita in el prin anii de slujire dedicati in intregime „propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat și Om adevărat, precum și a sfințirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viață.”(autobiografie data de catre Parinte in arest la securitate – 17 iulie 1945). Sfantul Ardealului a demonstrat cu prisosinta ce inseamna adevarata smerenie prin faptele sale in fiecare zi din viata sa dedicata in intregime marturisirii in lume a Lui Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu , marturisire ridicata in a doua jumatate a vietii sale la sacrificiu total, aceea de a deveni un martir pentru credinta ortodoxa. Marturie stau faptele sale asa cum subliniam, nu doar vorbele. Pentru el propovaduirea si implantarea Invataturii Lui Iisus in inimile si sufletele oamenilor (multi tineri si foarte tineri), care il cautau si veneau la dansul din tot cuprinsul tarii de la departari mari, a fost cel mai sfant scop si singurul, dupa cum a marturisit-o el insusi…
Fiind la acea vreme in tara , am fost invitata de una din bunele mele prietene cu evlavie mare la Parintele , sa asist la premiera filmului TESTAMENTUL DE LA SAMBATA, cel mai nou film al regizorului NICOLAE MARGINEANU. La evenimentul care a fost gazduit in eleganta sala de la ARCUB Gabroveni pe data de 5 septembrie 2017, printre invitatii de seama, am avut placerea de a-i vedea pe parintele Petru Moga din Campina, doamna Nita Chivulescu (editor imagine), doamna Lucia Stanescu, domnul Nicolae Moga si scenaristul filmului, domnul Costin Manoliu. A fost prezent si domnul Florin Dutu, autor a mai multor carti despre parintele Arsenie Boca. la incheierea evenimentului am putut sta mai mult de vorba cu domnii Florin Dutu si Costin Manoliu. Pe teologul Florin Dutu dorisem de mult sa-l cunosc personal pentru a-mi lamuri unele aspecte mai sensibile precum sunt relatia Parintelui Arsenie Boca cu Parintele Dumitru Staniloae si cu Nichifor Crainic, dar si altele. Am ramas cu o liniste in suflet caci mi-a dat un raspuns anume la o intrebare staruitoare din mintea mea…raspuns pe care il intuisem …Tot in acea seara de neuitat l-am cunoscut pe parintele Mihai Dragomir care slujeste la Biserica Sfantul Elefterie cel Nou si cu care aveam sa discut mai tarizu, cu mai multe prilejuri, despre frumoasa si impresionanta fresca – opera Parintelui – pictata pe bolta de deasupra altarului bisericii : Maica Domnului cu Pruncul in zeghe.
Timpul cu iconomia sa zgarcita nu mi-a permis atunci sa zabovesc mai mult asupra unor alte intrebari cu raspunsuri de multa vreme cautate. Dar , multumind Domnului pentru tot ce imi daruise dintr-o data atat de nesperat intr-o singura seara, mi-am zis ca adevarat este ca toate lucrurile au fost, sunt si vor fi date la timpul cuvenit.
Doresc mult sa inchei cele scrise de mine cu o apreciere la adresa Parintelui Arsenie Boca, emotionanta prin sinceritatea ei, venita din partea unui ucenic al dansului :
„Părintele Arsenie a fost un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare părinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru…
Despre Părintele Arsenie trebuie să vină vremea, cât mai curând posibil, să se scrie mai
mult, să se vorbească mai mult; şi eu sunt absolut sigur, şi mărturisesc cu toată
responsabilitatea mea de episcop ca va veni timpul rânduit de Dumnezeu, când Părintele Arsenie Boca va fi canonizat… Despre Părintele Arsenie încă se vorbeşte în termeni prea
lumeşti. Dar se va vedea mai târziu. Eu îndrăznesc să spun că Părintele Arsenie Boca a
fost pentru România asemeni Sfântului Serafim de Sarov pentru marea Rusie.
…Aflându-te în prezenţa şi în apropierea Părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui
Dumnezeu, Îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în Părintele Arsenie. Era şi este un
lucru extraordinar – cum spunea cineva – în viaţa noastră, în viaţa oamenilor, să întâlnim
un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi
responsabil de ceea ce spun acum.
Părintele Arsenie ştia că la tinereţe se pune temelia vieţii omului, a dezvoltării omului
pentru mai târziu şi pentru totdeauna şi de aceea era înconjurat de tineri.” (PS. Daniil
Partoşanul)
Cristina David
Parintele Arsenie Boca Un om mai presus de oameni 