Parintele Arsenie Boca aproape de canonizare

Episcopia Devei şi Hunedoarei a anunţat joi, 5 septembrie 2019, aprobarea documentaţiei necesare pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca întocmite de Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului.

Dosarul complet și studiul document asupra sfințeniei vieții Cuviosului Părinte Arsenie vor fi înaintate spre examinare și decizie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Teolog, pictor și duhovnic, Părintele Arsenie s-a născut în data de 29 septembrie 1910.

A studiat la Gimnaziul ortodox „Avram lancu” din Brad (1922-1929), la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1929-1933), la Academia de „Belle Arte” din București și a urmat un stagiu de documentare la Muntele Athos.

A fost hirotonit diacon celib în 1936 și preot în data de 10 aprilie 1942.

În data de 3 mai 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, sub numele de Arsenie, a cărei obște a îndrumat-o până în toamna anului 1948, când a fost transferat de mitropolitul Nicolae Bălan la Mănăstirea Prislop.

ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, declara în 2014 că Biserica Ortodoxă Română nu se opune canonizării părintelui Arsenie Boca, supranumit „Sfântul Ardealului”. De asemenea, Mitropolitul Ardealului spunea că „ar fi cel mai fericit om din lume să poată să semneze şi el pe actul de canonizare”. ÎPS Laurenţiu a spus atunci, că întâlnirile sale cu părintele Arsenie Boca au fost „providenţiale”. În 2019, se împlinesc 30 de ani de la moartea părintelui Arsenie Boca, care este îngropat la Mânăstirea Prislop din județul Hunedoara.
Citeşte întreaga ştire: Mitropolia Ardealului a decis ca Arsenie Boca să devină sfânt. Ce se întâmplă mai departe cu procesul de canonizare

Părintele Arsenie Boca, aproape de sanctificare.  Dosarul de canonizare a fost înaintat Sfântului Sinod care va avea ultimul cuvânt .

„Comisia Sinodala va analiza foarte riguros, la randul ei, aceasta propunere si dosarul de canonizare”. Aici am citat cuvintele domnului Vasile Banescu din anuntul facut astazi pe posturile de televiziune. Dansul este purtatorul de cuvant al BOR. Aceasta stire venita astazi in chiar ziua Praznicului Inaltarii Sfintei Cruci mi-a luminat ziua intr-un fel greu de exprimat. Bucurie interioara , multumire sufleteasca…si alte simtaminte care se impletesc si converg intr-o stare de spirit minunata.

sursa : https://basilica.ro/parintele-arsenie-boca-propus-spre-canonizare/

Cristina David

Lupta nevazuta

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

Extras din „LUPTA DUPA LEGE”
„Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe acestia ii are tara de razboi. Caci cata vreme umbla dupa tihneala si fericire desarta, n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa, care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila, prin care-i duce pe nebagate de seama la pierzare sigura. De aceea a zis un sfant parinte ca cea mai primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine: nu vei iesi din ea niciodata.
Razboiul incepe abia cu cei ce vor sa-si refaca fericirea Raiului pierdut, stradanie pentru care invata sa se desprinda pe rand din toata tihneala si slava desarta a vietii acesteia. si incepe asa:
Toate patimile sau lucrarile impotriva firii se ivesc mai intai in minte, in partea cea mai subtire a fapturii noastre nevazute. Aici vine un chip sau un gand al lumii acesteia si sta ca o momeala. Iar mintea, daca e neinvatata sau neprevenita despre lucratura straina, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el, crezand ca e oaie. Iar daca lupul mai e si viclean, se imbraca in piele de oaie si bietul miel, neavand mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce in coltii lupului flamand.
Prima intalnire intre minte si diavol e la linia momelii, pe care o flutura el in vazul mintii. Daca mintea nu baga momeala in seama, vrajmasul staruie cu ea, o arata mai sclipitoare, ca sa o faca iubita mintii. Aceasta e a doua inaintare a razboiului, sau asupreala. Daca la asupreala a izbutit sa fure mintea cu momeala si sa o faca sa vorbeasca impreuna, avem inaintarea la unire.


Mintea insa se trezeste ca a fost furata de gand strain si ca se afla in altceva, decat in ceea ce-i era dat dupa fire; iar cand isi da seama de ea insasi si de cele in care se afla, avem lupta cea de gand la o clipa hotaratoare. Se va invoi mintea sa mearga dupa momeala mai departe, sau se va intoarce de la dansa? Aici e lupta, si clipele sunt scumpe; si de cele mai multe ori viata intreaga a unuia sau a multime de insi atarna de lupta nevazuta a catorva clipe. Daca intarziem sa ne luptam, se poate intampla ca fara veste sa fim invaluiti la minte din partea poftei sau a iutimii, asupra carora inca arunca vrajmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al lui Hristos, lupta trebuie data grabnic si dupa lege.”
 Sursa: Parintele Arsenie Boca – „Cararea Imparatiei, cap. IV – Razboiul nevazut”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 173-174.

Cristina David

Lupta cu noi insine

În fiecare zi avem de luptat cu noi înşine pentru a putea alege să facem ceea ce este plăcut lui Dumnezeu. Păcatul pe care l-am lăsat să intre în noi şi cu care ne-am obişnuit, ne împiedică să facem binele, ceea ce ne este de folos nouă şi altora. Avem de luptat zilnic cu răul din noi, până reuşim să scoatem afară ceea ce ne face rău, ceea ce ne chinuie.

Diavolul caută să ne convingă personal sau prin alţii, să fim comozi, să căutăm doar plăcerile egoiste şi astfel să stăm departe de Dumnezeu şi de adevărata fericire.

Păcatul ne face să fim dezinteresaţi de o viaţa morală, ne face să uităm de Dumnezeu, să fim indiferenţi faţă de adevărul descoperit de Dumnezeu spre mântuirea noastră.

Nu ne iubim cu adevărat când alegem să facem răul. Ne facem singuri rău, lăsându-ne amăgiţi de vicleanul diavol, care ne face să confundăm răul cu binele.

Suferim de pe urma răului pe care am ales să-l facem, nouă şi altora, dar nu avem puterea să ne oprim din alegerea păcatului ca mod de viaţă.

Oprirea de la rău este singura soluţie prin care scăpăm de suferinţă şi nefericire. Ca să ne oprim de la a face răul trebuie să ne legăm spiritual prin credinţă, smerenie, rugăciune şi iubire de Dumnezeu, Cel fără de păcat. Cu ajutorul Lui ne putem schimba modul de viaţa, alegând doar binele adevărat, nu falsul bine.

Doar începând să facem binele putem să ne oprim de la rău. În fiecare zi să înlocuim cel puţin un păcat din noi cu o virtute opusă răului respectiv şi vom începe să ne bucurăm altfel de darul vieţii, cu recunoştinţă şi mulţumire faţă de Dumnezeu.

În concluzie, zilnic avem de ales între bine şi rău. Cine alege să-L iubească pe Dumnezeu se poate schimba în bine. Lupta cu ispitele de plăcere este permanentă. Dumnezeu ne dă putere să facem ceea ce singuri nu putem face, adică să schimbăm ceea ce este urât în noi prin venirea păcatului în noi. Schimbarea adevărată vine din interior, din inimă, spre exterior. Cum alegem ceea ce ne este de folos? Cum rezistăm ispitelor de plăcere? Rugându-ne cu smerenie şi credinţă lui Dumnezeu, Cel Care ne dă harul său puterea Sa spirituală prin care disciplinăm poftele egoiste de care ne-am lăsat conduşi o anume perioadă de timp. Să nu ne lăsăm din cauza lenei şi a comodităţii învinşi de minciunile vicleanului diavol, care vine la noi cu masca prieteniei, dar el ne este doar duşman, nu prieten. Avem de luptat zilnic cu propriile neputințe care ne împiedică să facem binele.

Părintele Arsenie Boca

«O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti !»


Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca


Extras din „CANANEANCA”

Cu cat orizontul tau e mai ingust, sau mai ingustat de durerea ta, cu atat nelinistea ta e mai mare, – si poate sa fie mai mare ca a toata lumea.
Asta era starea sufleteasca a Cananeencii.
Dar iata trece Iisus pe langa tragedia aceasta: toate tragediile tipa la Dumnezeu, ori rugandu-L, ori hulindu-L. Iisus se face ca nu aude. «Nu i-a raspuns ei nici un cuvant.» Dar L-au rugat si ucenicii Lui s-o auda: «Ca striga in urma noastra».
Iisus s-a facut ca nu-i asculta. Dar in nevazut atragea sufletul deznadajduit la Sine, si «ea venind, I s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-mi !»
In afara, in cuvinte, Iisus de asemenea s-a facut ca n-o asculta. I-a spus si Iisus o ingustime, tot asa de stramta, ca a ei: «Nu sunt trimis tara numai catre oile cele pierdute ale casei lui Israil» si ca: «Nu se cade a lua painea fiilor si a o da cainilor».
Cu alte cuvinte Iisus ii punea in fata pacatul ei, peste care o imbia sa treaca.
Si iata femeia aceasta a iesit din ingustimea sa si nu s-a smintit ca-i asemanata cu cainii.
Atunci cand ochiul ei a vazut mai mult, cand s-a mutat din ingustimea durerii sale in bunatatea fara margini a lui Dumnezeu: s-a izbavit in clipa aceea.
Asa a condus Dumnezeu minunea aceasta, ca a tamaduit mama si prin tamaduirea ei s-a insanatosit si fiica ei de acasa.
Si s-a mirat Iisus zicandu-i: «O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti !» – si adauga Evanghelia: «si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela».
Cu un cuvant au iesit toti din cercurile lor inguste, la orizontul cel mai larg, care este linistea dumnezeiasca si care tamaduieste orice boala si linisteste orice vifor din suflet.
Dumnezeu s-a biruit de rugaciunea omului – si inca a unei femei neputincioase – si i-a adus firea in linistea Sa, mai presus de sminteala si durere.
Sa ne fie Iisus si noua, asemenea !
Sursa: Parintele Arsenie Boca – „Cuvinte Vii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 26-27

Cristina David

Duminica, 30 septembrie 2018 a avut loc resfintirea Bisericii Sfantul Nicolae din satul Draganescu, pictată de părintele Arsenie Boca

Am aflat chiar astazi o veste imbucuratoare pentru mine si pentru numerosi alti credinciosi cu multa evlavie la Sfantul Ardealului, printr-un material care prezenta chiar atunci, pe viu, desfasurarea evenimentului. Este vorba despre resfintirea Bisericii Drăgănescu, pictată de părintele Arsenie Boca,  resfintire facuta de Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului.

Biserica din Draganescu, avand drept ocrotitor pe Sfantul Ierarh Nicolae, este o simpla bisericuta de sat, ce pastreaza inca, in memoria vie a comunitatii ei, evlavia si credinta celui ce a pictat-o. In anul 1968 Aresnie Boca a inceput pictarea bisericii parohiale din localitatea Draganescu, lucrand la aceasta pentru mai bine de 15 ani.

Resfintirea a avut loc dupa ce in perioada anilor 2009-2018 au fost executate lucrari de consolidare si restaurare cu binecuvantarea aceluias ierarh, Parintele Ambrozie, Episcopul Giurgiului.

Evenimentul din ziua de cinstire a Sfântului Grigorie Luminătorul a inceput cu Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie care a fost oficiată de ierarhul locului.

Dintre toate icoanele şi frescele realizate de-a lungul anilor, pictura bisericii de la Drăgănescu se distinge într-un mod cu totul deosebit.

Nichifor Crainic, marele teolog român, mărturisea că pictura părintelui Arsenie Boca „are darul de a-l apropia pe om de Biserică, de a ne lumina, de a ne face să problematizăm şi să ne gândim la sensul vieţii noastre de creştini”.

In anul 2013, la Mihailesti au fost desfasurate ample manifestari dedicate împlinirii celor 24 de ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Arsenie Boca. Acestea au debutat cu savârsirea Sfintei Liturghii Arhieresti în biserica parohiei de catre Preasfintitul Parinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurat de un sobor de preoti si diaconi.Pentru bucuria duhovniceasca a pelerinilor, de la Catedrala Episcopala din Giurgiu au fost aduse fragmente din moastele Sfintei Mari Mucenite Ecaterina si ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În cuvântul de învatatura adresat sutelor de credinciosi prezenti, Preasfintia Sa a vorbit despre viata si activitatea parintelui Arsenie Boca. Parintele Arsenie, a aratat Chiriarhul, da marturie prin trairea sa duhovniceasca, prin nestramutata iubire pentru Hristos de însemnatatea misiunii cu care a fost încredintat. Pe lânga preotul si slujitorul sfântului altar, în persoana lui putem zari si un adevarat marturisitor al Evangheliei, un profet al neamului si un luptator pentru apararea dreptei credinte. Totodata, ierarhul a evidentiat si extraordinara valoare duhovniceasca a picturii parintelui Arsenie Boca realizata la biserica de la Draganescu. Pictura Parintelui Arsenie radiaza o lumina aparte, chipurile sfintilor si ale oamenilor fiind redate nu dupa regulile realismului, ci dupa canoanele trairii ortodoxe asumate. Într-o lume ce are tot mai mare nevoie de repere, aici la Draganescu, pictura parintelui izvoraste o lumina aparte ce ne invita si ne sustine în cunoasterea, întelegerea si trairea dreptei credinte, a încheiat Chiriarhul potrivit episcopiagiurgiului.ro.Dupa Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie, Preasfintia S-a a savârsit o slujba de pomenire pentru parintele Arsenie Boca, la împlinirea celor 24 de ani de la trecerea sa la cele vesnice.

Atasez un scurt documentar care prezinta cateva imagini cu interiorul bisericii din Draganescu.

Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din localitatea Draganescu este foarte strâns legata de marele duhovnic al secolului XX, parinte

Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din localitatea Draganescu este foarte strâns legata de marele duhovnic al secolului XX, parintele Arsenie Boca. Desi a respectat liniile generale ale erminiei bisericesti, parintele Arsenie a inserat elemente cu un vadit continut catehetic, adaptat la cerintele si problemele oamenilor contemporani. De asemenea, scenele sunt însotite de pasaje biblice sau de cuvinte ale parintelui, ziditoare pentru toti cei ce trec pragul acestei biserici.

Doamne ajuta!

Surse : http://www.noutati-ortodoxe.ro si http://basilica.ro

https://cuvintecezidesc.wordpress.com/biserica-draganescu/

http://basilica.ro

Cristina David

Scrisoarea lui Nichifor Crainic catre Parintele Arsenie Boca despre pictura sa de la Biserica din Draganescu

Nichifor Crainic: “Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir!”

Citiți și scrisoarea de mai jos, expediata de Nichifor Crainic ucenicului său spiritual, Părintele Arsenie Boca, după întâlnirea de câteva ceasuri pe care au avut-o în toamna anului 1971, în biserica din satul Drăgănescu din Bucureşti, pe care Părintele a pictat-o vreme de 15 ani, începând cu 1968.

Iubite părinte Arsenie,

A fost o vreme când te-am ştiut pictor de suflete după modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost aşa de la Dumnezeu ca toată acea bulboană spirituală uriaşă să se desumfle la comandă ca şi cum n-ar fi fost?

Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre.

Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus.

E o pictură nouă ca şi predica de atunci.

Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet.

Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradiziace pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului. Ceea ce domină în ea până acum e imaginea Maicii Domnului. Cea care ocroteşte biserica din bolta altarului e pur şi simplu magnifică în milostivirea ei de mijlocitoare a lumii către dumnezeescul ei Fiu. Cea care pluteşte vizionar peste Sinodul de la Efes e făcută din atâtea nuanţe şi numai din nuanţe încât nici nu pare pictură, ci o apariţie vaporoasă şi diafană care, cu cerescul Prunc în braţe, apare să întărească pe sinodali că ea e într-adevăr Maica lui Dumnezeu – Theotokos.

Nichifor Crainic

sursa :  MĂRTURISITORII

Reproduceri Foto:

Cristina David

Părintele Arsenie Boca – „Un Tovarăş nevăzut”

Înaintea minţii oamenilor se deschid două căi: una lată, plină de ademeniri, şi de aceea mulţi sunt cei ce merg pe dânsa; iar alta, suitoare şi îngustă, şi puţini se află care să meargă pe ea. Calea largă e calea pierzării. Pe ea aleargă de zor două feluri de drumeţi: Lucifer, cu toată ceata lui de îngeri, aruncaţi pe pământ şi toată „lumea” pe care o înşeală el. Şi-i înşeală aşa că-i înţeapă cu acul plăcut al păcatului, care le amorţeşte sufletul o vreme, sau chiar toată vremea vieţii pământeşti. Aceştia pentru Dumnezeu sunt morţi, deşi lor li se pare că trăiesc, dar sunt numai trupuri. Toţi aceştia, câtă vreme trăiesc sunt morţi, neştiind de Dumnezeu, sunt cu îngerii cei răi împreună călători la iad, pe calea pierzării. Aşa au călătorit toţi nepoţii lui Adam, mii de ani de-a rândul.

Dar Dumnezeu preamilostivul, din iubirea de oameni a făcut totul din partea Sa, ca să-i întoarcă pe oameni din povârnirea pierzării într-o cale nouă, în calea mântuirii. De aceea Fiul, a doua Faţă a lui Dumnezeu, S-a făcut Om desăvârşit – afară de păcat – şi ne-a arătat Cărarea. Prin urmare, calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu Însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate şi dându-ne îndrăzneală. Pe cărarea mântuirii încă merg două feluri de călători, căci de-atunci… un Tovarăş nevăzut şi bun merge cu noi, cu fiecare, în toate zilele, cu fiecare rând de oameni, până la sfârşitul veacului: Dumnezeu Însuşi şi cu sfinţii Săi, întovărăşind nevăzut pe oameni…

Pr. Arsenie Boca – Cărarea Împărăţiei, ed. 1995, p. 14

Cristina David

albastru de... mai departe (2)

albastru de... mai departe (2)

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

Akan

Fii primul care afla

Seninul din suflet

— „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.” Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt care exprima un adevar simtit sunt sigura, de foarte multi dintre noi, dar pe care in tumultul si zgomotul obositor al vietii zilnice il pierdem din vedere, cu toate ca respectarea lui ar implini o nevoie profunda a sufletului nostru care tanjeste dupa liniste si pace.

Cronopedia

... în fuga amintirilor cronopediene...

Taina Căsătoriei

ICOANĂ A IUBIRII DIN SFÂNTA TREIME

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Fundatia Arsenie Boca - Fundaţia Creştină Arsenie Boca

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

MĂRTURISITORII

„În Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului”

Pagina dedicata Cinstirii Maicutei Domnului

De fiecare data cand va veti ruga Maicii Domnului sa stiti ca rugaciunea va este ascultata.“Toate rugaciunile Maicii Domnului sunt pentru sufletele intristate, pentru sufletele deznadajduite, cele care nu pot purta povara greutatii, care sunt rupte in doua, sunt cu inimile frante…”

Hrisostom Filipescu

Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!

anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)...