Apologia Părintelui Arsenie Boca – Preasfintitul Parinte Daniil

„O smerită mărturisire ortodoxă de credinţă, exprimată plastic”

De la începuturile slujirii, lucrării, propovăduirii şi misiunii duhovniceşti ale Părintelui Arsenie în „mijlocul câmpului – şi spaţiului ninivitean românesc – plin cu oase omeneşti” (cf. Iezechiel 37, 1), de la Sâmbăta, Prislop şi Drăgănescu, Sfinţia Sa a fost precum „un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34) – după cuvintele profetice ale Dreptului Simeon, rostite în ziua Întâmpinării Domnului, către Sfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu, cu referire la Pruncul Mântuitor Iisus Hristos, adus la 40 de zile la templul din Ierusalim; „împotriviri” de care sunt pline dosarele de urmărire antihristică de la C.N.S.A.S., iar în ultimul timp gura lumii şi gura iadului de pe Internet.

Părintele Arsenie Boca a deranjat în timpul vieţii şi deranjează încă şi mai mult după moarte! Părintele Arsenie Boca nu are nevoie nici de evlavia cuiva, nici de unanimitate şi nici măcar de vreo canonizare. Părintele Arsenie Boca este ceea ce este: creştin ortodox botezat; absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu; ucenic al Sfântului Munte Athos; ctitor spiritual al Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus (căreia i-a dat aură) şi stâlp de foc la Sfânta Mănăstire Prislop (căreia îi dă nimb). Părintele Arsenie Boca a fost vreme de şase ani diacon al Catedralei Mitropolitane din Sibiu; preot vrednic al lui Hristos, duhovnic iscusit, propovăduitor şi trăitor al Evangheliei Domnului, slujitor înflăcărat şi înlăcrimat al Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii, păstor de suflete, om al lui Dumnezeu, mărturisitor şi pătimitor pentru Hristos, în închisori şi la Canal şi pictor bisericesc, desfăşurându-ne spre contemplare înaintea ochilor duhovniceşti – după „Cărarea Împărăţiei” de la Sâmbăta şi Predicile („Cuvinte vii”) de la Prislop – „o smerită mărturisire ortodoxă de credinţă, exprimată plastic” (cf. Pisania), prin pictura bisericii de la Drăgănescu de lângă Bucureşti.

10406937_1505555299710097_4358827188167055452_n

Părintele Arsenie Boca n-a avut nici o condamnare politică şi nici o condamnare canonică! Sfinţia Sa a fost scos pe nedrept din mănăstire în contextul decretului 410 din 1959, printr-un ordin scris al Episcopiei de care aparţinea atunci Sfânta Mănăstire Prislop, izgonit şi aruncat în lume civil şi dorind mereu să se întoarcă, împreună cu Maica Zamfira şi cu obştea de monahii aruncată pe drumuri, la Prislop şi nu în altă parte! În cei 30 de ani de exil (1959-1989), precum sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos şi vremea de pribegie, precum Moise în Sinai 40 de ani, mai înainte de revelaţia rugului aprins, Părintele nostru Arsenie Boca şi-a înţeles şi şi-a acceptat crucea rânduită şi îngăduită de Dumnezeu prin oamenii Cezarului roşu de atunci. Dar Părintele nu şi-a întrerupt rugăciunea minţii şi rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus şi închinarea în Duh şi Adevăr, lucrare duhovnicească şi mistică filocalică, care constituie proscomidia, miezul, esenţa şi epicleza Liturghiei interioare. De aceea Sfinţia Sa, începând de la Sâmbăta şi Prislop şi cu atât mai mult de la Drăgănescu şi Sinaia, s-a învrednicit de haruri şi harisme, de daruri duhovniceşti deosebite, de care puţini se învrednicesc cu adevărat într-o sută sau în sute de ani. Străvederea cu duhul, cunoaşterea, citirea şi descoperirea gândurilor, dezvăluirea trecutului omului şi descoperirea profetică a viitorului omului, ţării şi lumii, au fost şi sunt lucrări ale Duhului Sfânt, care s-au manifestat din belşug în viaţa curată moral şi sfântă duhovniceşte a Sfinţiei Sale, în ciuda oricăror calomnii; în scrierile pline de înţelepciune, claritate, precizie, concizie şi limpezime şi în pictura străbătută de transparenţă în haruri şi lumini taborice, care o fac unică în ţară, unică în Ortodoxie şi unică în lume, ca expresie estetică a Revelaţiei dumnezeieşti întemeiată pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, cu nuanţe reale de originalitate şi aplicare la omul modern, cu mesaj profund teologic, curat dogmatic, limpede ecumenic şi nu lipsit pe alocuri de accente profetice (care ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri).

Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă!

Fără îndoială că satana sau diavolul (reprezentat în pictura Părintelui în scena Călugărul răstignit şi în cea a Judecăţii particulare) – „Sărsăilă”, cum îl numea Părintele – , nu s-a bucurat nici de predicile Părintelui Arsenie la Sâmbăta, nici de duhovnicia Sfinţiei Sale din mijlocul mulţimilor, nici de semnele şi minunile din închisoare şi de la Canal (adeverite de martori), nici de smerenia adâncă a Sfinţiei Sale, precum nici de dragostea de Dumnezeu şi de oameni, trăită la cea mai înaltă intensitate, prin nevoinţe numai de Dumnezeu ştiute. Nu se bucură diavolul nici de chilia Părintelui Arsenie săpată în munţi, nici de pictura de la Drăgănescu, nici de semnele şi minunile de la crucea şi de la mormântul Sfinţiei Sale şi cu atât mai puţin de râul de oameni devenit fluviu de pelerini, din aproape toate părţile şi toate locurile unde vieţuiesc români, în ţară şi străinătate, care se revarsă spre Prislop. Sabia de foc a Părintelui nostru Arsenie – „Arhanghelul” de la Prislop! – care a tăiat în cangrena păcatului la noi, la români (avorturi, necurăţie, beţie, fumat, înjurături şi toate celelalte), îl ustură şi-l arde pe vrăjmaşul cel nevăzut al mântuirii oamenilor. De aceea nu este de mirare faptul că, aşa după cum de câteva ori iudeii au luat pietre în mâini ca să arunce după Iisus şi împotriva lui Iisus (Ioan 8, 59; 10, 31; 11, 38), precum mai târziu împotriva sfântului arhidiacon Ştefan, ucigându-l, pentru că nu puteau răbda şi accepta descoperirea Revelaţiei din sinedriu – Şederea Mântuitorului Iisus Hristos Cel mort şi Înviat, în cerurile deschise, pe tron, de-a dreapta Tatălui (Faptele Apostolilor 7, 55-60); tot aşa, nu ne mirăm nicidecum şi nu ne vom mira de cei ce au făcut acelaşi lucru cu sfinţii în vieţile lor şi cu Părintele nostru Arsenie în vremea noastră. Maica Domnului a fost oarecând înjunghiată în obraz, în Icoană, în Muntele Athos, chiar de către cineva care purta haină neagră şi lungă! Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă! Dacă hulitorii şi batjocoritorii de pe Golgota din Vinerea Patimilor se transferă pe Internet, nu e nici o mirare! Însă: „Vedeţi că nimic nu folosiţi. Iată că lumea se duce după El.” (Ioan 12, 19) – după Hristos în Ierusalim şi după Părintele Arsenie Boca la Prislop!

Doresc sa atasez o scurta prezentare a autorului acestui articol (fragment de articol) pe care l-am gasit pe site-ul DOXOLOGIA , impreuna cu multe altele. Am citit multe materiale scrise de catre ucenicul Parintelui , in legatura cu activitatea duhovniceasca si personalitatea deosebita a daruitului duhovnic al neamului nostru. Nu am cuvinte potrivite pentru a exprima admiratia mea pentru atitudinea acestui om sfintit ce are pe umerii sai multe probleme arhieresti, care nu se teme a afirma adevaruri de el cunoscute, in legatura cu viata Parintelui. Eu asa il numesc, simplu…Parintele , pe acela care mi-a devenit duhovnic de acolo, unde se afla acum, in Ceruri. Nu mi-a fost dat sa il cunosc in tinerete, asa fiind vremurile , dar acum l-am cunoscut , l-am indragit si am mare evlavie si respect pentru Omul si Duhovnicul care a fost. Dumnezeu sa-l aiba in Pacea Lui , alturi cu dreptii.

 

Preasfințitul Părinte DANIIL, Episcop Locțiitor (Administrator) al Episcopiei Daciei Felix

Data și locul nașterii: 23.09.1957 – Hatagejl, Densuși, Hunedoara;

Studii: 1978-1982: Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu

1982-1985: Doctorat la Institutul Teologic Ortodox din București

1993-1996: Doctor in Teologie la Universitatea din Tesalonic

Hirotonire întru arhiereu: 01.04.2001 Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei

12.02.2004 desemnat Episcop Locțiitor (Administrator) al Episcopiei Daciei Felix).

sursa : doxologia.ro

postare si comentarii – Cristina David

 

Parastas In Memoriam Parintele Arsenie Boca la Manastirea Brancoveanu 25 septembrie 2016

Mantuirea este Darul Mantuitorului care intampina nevointa omului. Dar aceasta, oricat de mare ar fi, nu poate “merita” sau “cumpara” Darul.  La sfarsit, dupa invierea cea de obste, cununa biruintei definitive asupra raului si mortii, o vor primi toti cei ce au ostenit pe pamant pentru Adevar. Asemanarea cu care a fost omul zidit, acum va straluci in toti fiii lui Dumnezeu, cand El va fi totul in toti. Mantuirea este indumnezeirea. Totul plecase de pe pamant, de la un “amanunt”: lepadarea de sine, sau iubirea de sine… doua directii ale unui… cuvant.”*
(*Text inedit aflat intre manuscrisele Parintelui Arsenie de la Asezamantul monahal de la Sinaia, ca o sinteza si concluzie a cuvintelor duhovnicesti ale Sfintiei Sale, publicate in volumul “Cuvinte Vii”.)

Sursa text:  Protosinghel Arsenie Boca – Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006, pag 345.

 

Dragii nostri,


10452357_806751849337268_741766991963468180_n

“Inceputul de toamna, cu dimineti si seri racoroase, mult mai rece decat vara fierbinte care ne-a parasit, ne-a adus bucuria unui pelerinaj cu multa bucurie si hrana sufleteasca!  Trei zile pline, cu surprize si trairi minunate, au marcat maturitatea relatiei de prietenie si colaborare dintre membrii fundatiei noastre .
Pelerini dragi, va multumim tuturor pentru ca ati ales sa ne fiti alaturi in aceste zile de septembrie, pelerinajul nostru a fost incalzit de inimile dumneavoastra calde si bune! Nu uitam sa multumim si prietenilor nostri din Olanda, Craiova, Timisoara si Roman care au tinut sa ne fie si de aceasta data alaturi.
Vineri vom posta fotografii din pelerinajul nostru din zilele 23-25 septembrie 2016, cu destinatia principala Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus.”

Astfel incepe scrisoarea primita de la Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca, primita astazi intrucat sunt abonata la stirile difuzate de dansii. Asadar a fost organizat asa dupa cum se obisnuieste de catava vreme, in preajma datei de 29 septembrie, in fiecare an, un parastas in memoria Parintelui. Ca prim paragraf tot ca de obicei , a fost prezentat Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Fragment din “Cine poate sa se mantuiasca” pe care l-am pus mai sus in articol.

sambata-2-630x420

Ca in fiecare an, de catava vreme incoace, in preajma datei de 29 septembrie , ziua de nastere a Sfantului Ardealului , parintele Arsenie Boca (cel mai mare duhovnic al acestei parti a tarii noastre), a fost oficiat un parastas pentru pomenirea lui la Manastirea “Brancoveanu” din localitatea Sambata de Sus la poalele Fagarasilor, acolo unde parintele a ridicat din ruine vechiul locas de cult ortodox din vremea lui Constantin Brancoveanu si l-a facut un centru de raspandire a Ortodoxiei si Culturii romanesti catre intreaga tara.

“În Duminica a 18-a după Rusalii, Preasfinţitul Ilarion Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, s-a aflat în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, unde a săvârşit slujba Sfintei Liturghii înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La final, a fost oficiată slujba parastasului pentru părintele Arsenie Boca de la a cărui naştere se vor împlini 106 ani în 29 septembrie, el fiind şi primul stareţ al mănăstirii, de după reînfiinţare. Cu această ocazie, PS Episcop Ilarion a vorbit numeroşilor credincioşi prezenţi depre pericopa evanghelică unde se relatează despre pescuirea minunată, dar şi despre viaţa şi activitatea părintelui Arsenie Boca în cadrul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus.”

Autor: Adrian Nae

 

surse : fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca si   mitropolia-ardealului.ro

 

postare si comentarii – Cristina David

Trairi pline de har la Manastirea Prislop

Am pasit inca o data , in vara acestui an , in linistea de nedescris, aproape nefireasca , a Manastirii din Tara Hategului, Prislopul sfintit si induhovnicit de prezenta Parintelui Arsenie Boca , cel mult iubit de toti cei care l-au cunscut aevea sau prin marturiile acestora.

poster_from_postermywall Arsenie Boca

Brazii si stejarii semeti ce inconjoara mormantul marelui duhovnic al neamului pastreaza taina trecerii sale prin acel loc. M-am simtit impacata cu mine insami caci vorbeam cu Parintele in gand prin rugaciune…pana mi-a venit randul sa ating crucea mormantului si sa managai cuvintele inscrise pe ea la dorinta lui ” Arsenie Boca, Ieromonahul” . Asa a fost sa se “nimereasca” la ora aceea ,ca un ucenic al parintelui, preotul Vamvulescu sa fie prezent acolo sa miruiasca pelerinii sositi in cautare de sfat si ajutor…

PicMonkey Collage

Am privit spre cerul de un albastru azuriu , am inspirat adanc si cu nesat pacea aromata de miresmele padurii…acum credeam, stiam ca sunt in loc sfant. O zi daruita de Sus. Cuvintele sunt de prisos, nu au puterea sa exprime ceea ce am simtit toti cei prezenti in mijlocul poienii2016 iulie Alba Iulia 091

Iti multumesc Doamne, ca mi-ai daruit aceasta binecuvantare!

Voi adauga cu multa evlavie si dragoste pentru Parintele o poezie despre care am aflat ca a fost scrisa chiar de dansul.

 

Chemarea lui Iisus

10462784_805832499507936_1814672967023886411_n

Preot Arsenie Boca

Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.

Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !

postare – Cristina David

Despre Iertare – Parintele Arsenie Boca

Cred ca iertarea , ca act crestinesc si nu numai, este poate cel mai greu de faptuit, alaturi si legat de iubirea fata de aproapele nostru , chiar de ne este vrajmas . Iertarea unor ofense sau nedreptati din partea altora este conditionata la randul ei intr-o foarte mare masursa de gradul de smerenie la care a ajuns persoana , de puterea sa de a-si lasa mandria deoparte si de a accepta ca greselile sunt trasatura comuna a noastra, a tuturor. Greu de facut acest lucru, sa recunoastem. Pentru ca egoul ne sta in cale…Crestinii ar trebui sa accepte usor, mai usor , iertarea aproapelui,  lor caci Rugaciunea Domneasca a Mantuitorului nostru ne invata in forma de porunca acest lucru.

Suntem constienti de marele adevar ca puterea suprema de iertare de care a dat dovada Domnul Iisus Hristos in vremea cat a vietuit aici pe pamant intre oameni nu o are nimeni dintre noi, fiinte cu slabiciuni si pacate nenumarate. Se impune sa ne rugam zilnic pentru ca El sa ne intareasca vointa si credinta , caci fara Iubire si Iertare sufletul nostru nu se va putea curati de intinaciunea lumeasca si incet, incet , se va vesteji si va muri.

Sa Il rugam cu staruinta pe Domnul nostru  sa ne redea harul Duhului Sfant – al nostru Mangaietor si ajutor spre mantuire. Amin

 

“Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte: păcatele, greşelile, îngustimea vederilor, prejudecăţile, neştiinţa şi un lanţ cam lung, care prea cumplit ne strânge. Dacă Dumnezeu ni-l iartă, cade lanţul de pe noi şi iarăşi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleagă lanţul nostru care ne chinuieşte, numai dacă dezlegăm, mai întâi noi, lanţul în care ţinem legaţi pe fraţii noştri.

Dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă.

arsenie-boca-890x395

Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de aşa fel atârnătoare de iertarea noastră, încât, fără aceasta, rugăciunea noastră ni se întoarce în blestem. Căci zice: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri”. Deci dacă noi nu iertăm, neîndurarea noastră întoarce cuvintele rugăciunii pe dos, fără să ne dăm seama, aşa: „Doamne nu ne ierta nouă, căci nici noi nu iertăm greşiţilor noştri”, ceea ce e un blestem.

Deci, în această privinţă, iertarea noastră atârnă mai mult de noi decât de Dumnezeu.

Tatal Nostru

Dacă iubirea e porunca ce rezumă Scriptura, sigur că numai ea e chemată să pună capăt: judecăţilor, răzbunărilor şi a tot războiul cel ucigaş dintre oameni. Porunca aceasta, nu aştepta să o împlinească alţii întâi; împlineşte-o tu întâi, şi după tine se vor lua mulţi. Dar trebuie să ştii, dragul meu, că-i vorba de-o iubire fără margini, o iubire care iartă toate, lăsând judecata în seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricâte probe s-ar întâmpla s-ajungă.

Primul care a iubit aşa a fost Iisus; iar dintre oameni numai aceia în care trăieşte Iisus: purtătorii de Dumnezeu. Porunca iubirii era şi în Vechiul Testament; dar aceia împlineau mai bucuros legea talionului. Deci pentru că n-a fost împlinită de aceea a zis Iisus: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii, precum Eu v-am iubit pe voi!” Iar El a împlinit-o între oameni ca nimeni altul. Iisus n-a avut de lepădat pe nimeni – nici pe Iuda, căruia i-a zis „prieten”, deşi venea cu sărutarea trădării. N-a lepădat nici pe călăii care-i băteau piroanele în mâini şi picioare şi-i îndesau spinii pe cap.

Deci dacă ţinem să rămânem creştini, trebuie să iubim pe toţi oamenii, ca Iisus, că numai aşa-i sigură şi e cu putinţă. „iertarea din inimă”, care, atunci, vine ca de la sine, uşor şi simplu, şi nici nu mai cade, chiar dacă ura ar răstigni-o pe toate crucile istoriei. – De altfel aceasta şi e suprema dragoste şi semnul divinităţii Sale.

Cu această iubire grăia Iisus către oameni.”

http://www.lumeacredintei.com/marii-duhovnici-ai-neamului/parintele-arsenie-boca-lumina-de-pe-munte/

postare – Cristina David

O intalnire reala intre Sfantul Ardealului si Sfantul Inchisorilor?

La intrebarea pe care mi-am pus-o si eu , urmarind sa citesc despre acest subiect demn de tot interesul ,  nu am gasit surse demne de incredere, documentate care sa consemneze acest lucru ca fiind o intalnire care ar fi avut loc cu adevarat.

Nu se vorbeste mult despre ea, se pare ca a avut un caracter clandestin , daca a fost trecuta sub tacere. In cele ce voi posta in continuare avem confirmarea.

Tot ce am gasit si m-am hotarat sa postez, este un fragment dintr-o marturie a lui Virgil Maxim despre Valeriu Gafencu postata de Cezarina Condurache in https://valeriugafencu.wordpress.com/category/marturii/.

dsc_0336  SAMBATA de SUS

S-ar parea aici ca am putea face o oarecare legatura directa (nu doar prin intermediul scrisorilor trimise de Gafencu iubitului sau duhovnic) intre Parintele Arsenie si cativa tineri detinuti intre care Valeriu Gafencu.

Scrisoare-Valeriu-Gafencu

“Dornici să cunoaştem marile spirite creştine ale neamului nostru făceam escapade duhovniceşti cu îndrăzneală temerară, care ne-ar fi putut costa sancţiuni grele sau execuţia, căci puteau fi interpretate ca evadare. Părintele Arsenie Boca, ctitorul Filocaliei româneşti, cum îl numeşte părintele profesor (doctor) Dumitru Stăniloaie, ne trimisese prin cineva primele volume ale Filocaliei; voiam să-l vedem şi să-i mulţumim, împărtăşindu-ne şi din cuvântul lui de învăţătură. Din colonia de la Galda de Jos  Valeriu Gafencu, Ion Ianolide şi Marin Naidim au plecat într-o sâmbătă dimineaţa, tăind munţii şi pădurile în linie dreaptă până la Sâmbăta, pe jos. Cu Noicu Mazăre şi Iulian Bălan am trecut peste culmile Trascăului până la Râmeţ, unde părintele Oţea reconstruia din albia râului Geoagiu Mânăstirea ortodoxă distrusă de armatele Mariei Tereza, aşa cum i se descoperise în vedenie la Sfântul Munte Athos, ca şi părintelui Arsenie Boca pentru Mânăstirea Sâmbăta. După întoarcere, Valeriu căpătase o stare de armonie interioară, de pace – vizibilă în manifestările lui pline de linişte şi blândeţe, – ajungând la o suportare tăcută şi la o umilinţă nedisimulată, firească în tot ce făcea.”

Aadar, din acest paragraf si tot ce ni se dezvaluie in el (as spune indirect), nu ar fi  de fel fortat sau deplasat sa tragem  o concluzie ca Valeriu l-a cunoscut in persoana pe Sfantul Ardealului cu prilejul acelei vizite “pe furis” laManastirea Sambata. Prin deductie , aceasta este concluzia mea. Parintele Arsenie era staret acolo la vremea aceea.

postare de Cristina David

 

La 105 ani de la nasterea sa, Parintele Arsenie Boca trece printr-o noua “incercare”

Aveam intentia de a scrie ceva despre Parinte, in chiar ziua lui de nastere : 29 septembrie 2010. Si o fac din suflet cu multa dragoste si evlavie. Este doar o pomenire binevenita , asa imi doresc sa fie, din partea cuiva care apreciaza cu tot sufletul, nu doar cu mintea, intreaga viata , a celui care a fost un foarte daruit duhovnic al neamului romanesc, poate cel mai iubit de Dumnezeu. Afirm acest lucru dupa ani de zile in care am urmarit din foarte multe unghiuri persoana si personalitatea Sfantului Ardealului , incercand sa desprind ce anume  l-a facut atat de iubit intre ucenicii si fiii sai duhovnicesti din Ardeal, din intreaga tara, in timpul in care a trait printre ei sfatuindu-i, educandu-i in credinta stramoseasca ca nimeni altul – dar si dupa ce a parasit lumea,  o iubire si evlavie ce au cresct in intensitate cu scurgerea anilor.

Pentru acei cititori care stiu mai putine lucruri despre Parintele Arsenie Boca , doar din auzite si doar din vazute , voi posta un link al site-ului crestin ortodox Doxologia.ro care conduce la un articol destul de cuprinzator despre viata si activitatea Sfantului Ardealului.

10406937_1505555299710097_4358827188167055452_n

http://www.doxologia.ro/biblioteca/vietile-parintilor/viata-parintelui-arsenie-boca

Si, acum , la stirile de ultima ora aflam despre incercarea prin care trece de catva timp Parintele nostru drag. O incercare din partea oamenilor (in timpul vietii Parintele Arsenie a fost de o smerenie desavarsita luptand cu incercarile de marire, fiind impotriva laudelor si valului de publicitate si dorind , preferand pacea si linistea din chilia lui ) dar , incercarea vine in primul rand din partea Domnului , Care isi va spune Voia Sa cand El randuieste . Sa ne rugam la Dumnezeu ca sa-si arate Fata Sa asupra sfantului parinte la momentul cuvenit. Nu voia noastra, ci Voia Tatalui Ceresc sa se faca! Amin

http://stirileprotv.ro/stiri/social/biserica-a-inceput-demersurile-pentru-canonizarea-lui-arsenie-boca-vom-face-distinctie-intre-evlavie-si-superstitie.html

http://www.evz.ro/sfantul-arsenie-boca-au-inceput-demersurile-pentru-canonizarea-celui-pe-care-il-iubeste-toata-romania.html

Cristina David

O scrisoare a lui Valeriu Gafencu adresata Parintelui Arsenie Boca

Stiu ca am mai postat aceasta epistola impresinanta pe care sfantul inchisorilor, Valeriu Gafencu i-a scris-o Parintelui Arsenie Boca, desigur din celula sa . Dar nu pe acest site. Am recitit-o astazicu mare emotie si doresc s-o raspandesc cat mai mult pe net, aici unde s-a mutat intr-o proportie uriasa cautarea si lecturarea multor articole ce apartin tuturor domeniilor, inclusiv cel religios.

Nu cunosteam imprejurarea in care cei doi s-au cunoscut, dar cert este ca acest lucru a avut loc , ei s-au intalnit in 1946. In alt articol voi relata despre intalnirea dintre Sfantul Inchisorilor si Sfantul Ardealului adaugand  cateva detalii, dar nu multe din pacate .Ceea ce mi-a fost dat si mie sa aflu din alte surse.

“Hristos a inviat!descărcare4

Prea Cucernice Parinte iubit de sufletul meu, In lupta cu puterile intunericului, cu gandul la Dumnezeu, mi-am gasit pacea in rugaciune. Si-ntotdeauna ma gandesc ca Bunul Dumnezeu, in dragostea-I nemarginita pentru oameni, ne trimite incercarea suferintei, ca prin ea sa ne purificam de pacate, sa ne invatam a renunta cu bucurie la tot ce-i trecator si sa ne indreptam cugetele spre Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.

In suferinta m-am putut cunoaste pe mine insumi, mi-am putut cunoaste goliciunea si nimicnicia. Azi ma vad un pacatos, cel mai pacatos om.

Si cand am privit in adancul inimii mele, am gasit acolo darul nepretuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtutilor, pe care Dumnezeu l-a sadit in om spre cultivare si desavarsire. Si eu, ca un rob ticalos, am nesocotit o viata intreaga acest dar (…).

Azi multumesc din tot sufletul pentru toate suferintele si umilintele prin care mi-a fost dat sa trec, caci ele m-au adus la constiinta pacatului si m-au facut sa inteleg ca singura cale care duce la mantuirea Neamului este Calea evanghelica: Hristos.

Cu fiecare mica jertfa de iubire traiesc o bucurie mare, unica. Din renuntari imi culeg multumirea si sufletul mi-i insetat de daruirea totala pentru Hristos (…). De multa vreme am luat hotararea de a trai curat, in Duh crestin.

Sunt fericit, caci daca mi-i ingradita libertatea fizica de catre legile omenesti, prin zidurile inchisorii, in schimb Dumnezeu mi-a daruit libertatea sufletului prin trairea Iubirii – si aceasta libertate este bunul suprem pe care l-as fi putut castiga in lumea aceasta plina de desertaciuni (…).

Numai in masura in care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la innoirea lui sufleteasca. Caci unul singur e drumul care duce la Inviere: Golgota, jertfa de buna voie pentru Iubire si Adevar.

V-am marturisit, Parinte, gandurile acestea , cu bucurie a inimii mele. Stiu ca sufletul Sfintiei Voastre le primeste pe toate cu bucurie si multumire in Domnul (…). Gandul meu de iubire vi-l transmit cu toata caldura sufletului, caci in rugaciunile Sfintiei Voastre imi gasesc odihna.

Aici, in Galda, suntem vreo 70 de detinuti. Printre ei sunt oameni care si-au pus la modul cel mai serios problema mantuirii. In Aiud, anii acestia de suferinta si de grele incercari au contribuit in chip unic la zidirea launtrica a neamului, a omului nou: Crestinul. Numai Dumnezeu stie.

Aici la Galda sunt tocmai cei care inteleg si staruiesc pe calea mantuirii. Ar fi o bucurie sufleteasca rara daca Sfintia Voastra ar veni intr-o duminica aici. Ne-am folosi mult toti de cuvantul pe care ni l-ati marturisit.

Cu dragoste in suflet,
Va sarut mainile,

Valeriu Gafencu

Galda, 19 Mai 1946

Cristina David