Manastirea Prislop

Manastirea Prislop si Sfantul Ardealului

„Nu e nevoie sa veniti zilnic aici, trimiteti-i si pe altii la mine… ” Arsenie Boca
Pentru omul zilelelor noastre tracasat si stresat, sau pentru omul care isi simte sufletul incarcat, Manastirea Prislop este locul potrivit de reculegere pentru a dobandi linistea. Sfanta Manastire Prislop este una dintre cele mai vechi vetre monahale romanesti si care a avut privilegiul de a fi rectitorita si condusa de Prea Cuviosul Parinte Arsenie Boca, care vegheaza acum in tintirimul cinstitului asezamant asupra locului si asupra oamenilor care se indreapta spre acest loc cu speranta! Multi dintre cei care au trecut de portile acestei manastiri ar putea depune marturie despre cat de mult li s-a schimbat viata in bine. Manastirea Prislop este, de buna-seama, un loc binecuvantat de Dumnezeu.

Asezare
Situata intr-o poienita mirifica, in mijlocul unei paduri de foioase si conifere, in Tara Hategului, la aproximativ 30 de kilometri departare de orasul Hunedoara si aproximativ 10 kilometri de orasul Hateg, apartine localitatii Silvasu de Sus. Ca sa ajungi la ea trebuie sa iesi din satul Silvasu de Sus si dupa ce strabati aproximativ 2 km de drum asfaltat, dar destul de ingust si plin de serpentine, ajungi la poarta manastirii, poarta impropriu spus este de fapt o cladire cu o usa imensa de acces. De aici, drumul pietruit, te va duce direct spre biserica, nu inainte de a mai trece pe sub o poarta de lemn tipic maramureana. Nu stii incotro sa privesti mai intai, spre biserica de piatra cu acoperisul verde, sau spre frumusetile peisajului inconjurator, Totul este perfect aranjat, nici macar un fir de pai nu vezi pe toata intinderea verde de la poarta pana la biserica, reiese de pretutindeni existenta unor maini harnice neobosite. Nu e de mirare, manastirea fiind populata de maici.
Scurt istoric
Istoria Manastirii Prislop este la fel de zbuciumata ca a multora dintre suratele ei raspandite pe tot cuprinsul tarii. Potrivit traditiei, constructia ei a inceput in secolul 16, fiind ctitorie a Sfantului Nicodim, indrumator al monahismului romanesc si ctitor de asemenea al Manastirilor Tismana si Vodita. Aici si-a gasit linistea si Domnita Zamfira, fiica lui Moise Voda, domn al Tarii Romanesti (1529-1530). Dupa moartea sotului si a tatalui sau, domnita se retrage in manastire, unde moare in anul 1580. Piatra funerara a mormantului ei este in dreapta pronaosului, domnita fiind considerata cel de-al doilea ctitor al manstirii.
In anul 1762, Bukov, a dorit sa o rada de pe suprafata pamantului si a trecut-o prin foc si prin bataie de tun. In veacurile urmatoare a fost restaurata de mai multe ori. In anul 1952 manastirea a fost desfintata si transformata in camin de batrani. In anul 1976 a fost reinfiintata ca manastire de maici. Aici isi doarme somnul de veci parintele Arsenie Boca, cunoscut ca Sfantul Ardealului, dar necanonizat de biserica.

 

Comorile Prislopului

Biserica adaposteste o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni, dar care nu este scoasa din altar decat la anumite ocazii. Eu, desi am fost de multe ori la manastire, intr-unul din anii trecuti chiar la Slujba de Inviere, nu am avut ocazia de a o vedea.

Despre izvorul din curte se spune ca are darul de a tamadui pe cei care cred cu adevarat.

Comoara Manastirii Prislop cea mai aleasa se gaseste insa undeva, mai sus de manastire, catre deal. Pornesti incet pe o poteca inconjurata de un covor de iarba grasa prin care zburda in voie multime de veverite. Poteca duce la cimitir, un cimitir aparte, luminos si inverzit. Aici sunt inmormantate maicutele si Parintele Arsenie Boca.

Pelerinajele la mormantul parintelui nu sfarsesc niciodata. In jurul tau vezi fete pamantii, expresii ale durerii mute, oamenii cu fel de fel de boli sau probleme se perinda prin fata crucii de lemn, aprind o lumanare si Ii cer Parintelui ajutorul. Indiferent de anotimp, mormantul Parintelui este plin de flori, fie vara arzatoare sau iarna cu ingheturi napraznici, aici florile rezista! De acest lucru m-am convins cu proprii mei ochi, mormantul Parintelui este mereu inflorit! Cei care au fost contemporani cu parintele depun marturie despre minunile pe care le savarsea, avand capacitatea de a citi mintile si gandurile oamenilor, de a le prevesti viitorul sau de a le descifra trecutul. Cand momente ale vietii mele au fost grele, am plecat genunchii si nu o data in fata crucii, lacrimile pornind suvoi din ochii-mi. In mod surprinzator am plecat intodeauna impacata, poate si pentru ca in jurul meu vedem o multime de oameni cu probleme mai grele decat cele ce le purtam eu. Marturisesc ca in viata mea a avut loc o minune, o minune adevarata, pentru care stiu ca trebuie sa Ii multumesc si Parintelui Arsenie.

Lasand in urma mormantul, cararuia te duce, pe margini de stanca, pe un drum extrem de anevoios, pe care cu greu il poti strabate fara incaltaminte potrivita – spre chilia sapata in piatra unde a vietuit in secolul 16 Sfantul Ioan de la Prislop.

Locul este cunoscut sub numele de Casa Sfantului.

In prezent, in manastire functioneaza un Seminar Teologic Liceal Monahal, care are ca eleve atat maici cat si fete laice. Interiorul manastirii adaposteste picturi realizate de mana Parintelui Arsenie Boca, dar nu e permis fotografiatul. Interiorul e mic, de pe pereti te privesc sfinti cu fete pale si triste. Usa de intrare in lacas este micuta si ea, din stejar, frumos ornamentata.

Poienita care adaposteste manastirea are aspect de parc, totul fiind conceput de catre Parintele Arsenie, unele lucruri fiind realizate chiar de mana Sa. Clopotnita manastirii, conceputa si zidita de Parintele Arsenie in stil ahtonit in anul 1952, este astfel realizata incat crucea sa sa se reflecte in lacul pozitionat undeva in fata spre dreapta.

Pe data de 28 noiembrie, ziua in care Parintele a trecut la cele vesnice, zeci de mii de oameni se aduna in pelerinaj la Prislop, pentru rugaciune si inchinare la mormant. Sunt greu de descris in cuvinte trairile pe care le simti dupa ce treci de portile acestui asezamant si mai ales trairile care iti inunda fiinta cand te afli in fata mormantului atipic, inflorit! Impresia mea este ca te afli intr-un colt de rai coborat pe pamant…un colt de rai, unde coboara sfinti…