O poveste care ne poate tulbura – aceea a Maicutei Zamfira , stareta de la Manastirea Prislop

„Măicuţa Zamfira, pe numele ei Julieta Constantinescu, a fost unul dintre puţinii oameni care i-au stat alături părintelui Arsenie Boca pentru aproape toată viaţa. Relatările foştilor apropiaţi ai duhovnicului şi mărturiile prezentate în documentele şi în notele informative păstrate până în prezent îi dezvăluie o poveste de viaţă tulburătoare.” Despre aceste lucruri veti putea citi amanunte aici:http://zhd.ro/eveniment/reportaj/povestea-tulburatoare-a-maicutei-zamfira-singura-ucenica-a-parintelui-arsenie-boca/.

 

 

Eu cunosc la fel de putin , ca si dumneavoastra, viata maicutei al carei nume a starnit multe controverse si animatie ireverentioasa in unele cazuri , in lumea duhovniceasca si nu numai.

Noi nu avem dreptul a judeca, stim asta daca ne gandim mai des si cu seriozitate la porunca cea mai importanta asa spune eu, a Domnului Iisus Hristos, si daca credem in El, desigur. Si despre Iisus Hristos s-au scris multe si de tot felul in literatura vremurilor. Iarasi cunoastem acest lucru daca am fost interesati sa aflam si sa stim mai multe despre Invatatura  „Religiei Iubirii” , cum defineste parintele martir Ilarion Felea religia crestina in cartea sa mult elogiata, cu acelasi titlu.

Parintele Arsenie Boca filat de securitate – Obiectivul Bratu – Marturisitorii -RO – CNSAS

In cadrul blogului acestuia voi posta in continuare si puteti gasi, daca doriti ca sa va informati un pic mai mult, un articol publicat in http://www.agerpres.ro/social/2014/09/28/interviu-zoe-daian-nepoata-parintelui-arsenie-boca-romanii-sa-aiba-mai-multa-demnitate-si-personalitate-10-14-33 care reproduce textual un interviu luat de un reprezentant al publicatiei Agerpress , doamnei Zoe Daian, nepoata de frate a parintelui Arsenie.

O troiță ridicată lângă casa în care s-a născut Arsenie Boca (2012)
Foto: (c) Zoe Daian/ARHIVAPERSONALA

„Un interviu cu ”Domnișorul Zian”, cum îi spun moții Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, nu a fost realizat de nimeni niciodată, dar orice cuvânt rostit de el și auzit de cei care au avut șansa să-l cunoască a devenit piatră de credință în inima românilor, pentru că înțelepciunea lui era coborâtă chiar din Harul Duhului Sfânt. „

Postare si comentarii – Cristina David

 

Ultima scrisoare a Părintelui Arsenie către Părintele Daniil – Acestea sunt ultimele cuvinte ale Părintelui Arsenie pentru Părintele Daniil

Sunt foarte multe adresarile facute de parintele Arsenie catre ucenicii sai pe care le aflam din felurite surse autorizate – din care desprindem nu doar modul sau profund de gandire si traire duhovniceasca de-a lungul timpului – ramase aceleasi – ci mai ales felul lui de a exprima aceste realitati care lui i se revelasera in Duh si Adevar cu mult timp inainte , din tinerete, si pe care le aplicase cu multa abnegatie si strictete atat in viata lui de monah cat si in sfaturile daruite cu drag celor ce aveau nevoie da ajutor duhovnicesc. Si multi au fost acestia!!!

Am mare dragoste, evlavie si incredere in Parintele Arsenie  –  am citit multe scrieri ale sale, am venit in contact cu marturiile celor care l-au cunoscut indeaproape , am parcurs randurile biografiei sfintiei sale si precum si ale autobiografiei …am vizitat mormantul lui la Manastirea Prislop in doua randuri (imi sunt dragi si pastrez cu sfintenie in sufletul meu trairile avute in ambele dati – desi diferita , fiecare) , am o legatura profunda prin locul de nastere al lui si al stramosilor mei , in Tara Zarandului …as putea continua cu multe alte diferite punti sufletesti care exista , nimic nu este la intamplare. Insasi puterea sentimentului cucernic ce ma patrunde de cate ori citesc ceva scris de el , privesc  sau aud ce s-a scris si spus in ce privesc maretia si frumusetea celor infaptuite de Parinte ,dar si a dorintei ce o am ca sa persist in aflarea adancimilor gandirii si simtirii sale crestin ortodoxe , mie imi spun ceva important.

Părinte,

Ar trebui să-ţi scriu „Cuvioase”, dar îţi voi scrie când vei fi aşa, dacă în zilele viitorului vei ajunge şi „cuvios părinte”: Patericul l-ai citit şi studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de asemenea. Filocalia iarăşi. Studiul e una – îl pot face toţi. Acoperirea cu viaţa însă o pot face din când în când abia câte unii, unde şi unde, câte unul într-o sută de ani.

N-ai avut parte de studiul, care odată era miezul şi splendoarea Teologiei: Mistica, definită „ştiinţa îndumnezeirii omului”. Nu-i destul să ştii călugăria; trebuie să-i şi înveţi calea, să-ţi deprinzi o fire nouă, fire de „fiu al lui Dumnezeu” între fii oamenilor. Pentru asta trebuie valorificarea practică, progresivă a darurilor naşterii din nou de la Botez.Eşti tu un convertit? Îţi trăieşti tu viaţa în Hristos în care eşti botezat, îmbrăcat în firea omului venit din Cer pentru mântuirea ta, care eşti în lumea, care „toată” zace în rău? Ai ajuns tu aşa devreme ca vârstă, convingere şi evidenţă a trăirii în Hristos, în atotprezenţa dogmatică a lui Dumnezeu, ca să rezişti la ispitirile meşteşugite şi uneori simple de tot, ale vicleanului vrăjmaş, care în atâtea prilejuri te-a dovedit slab?

Să ştii că el nu se mulţumeşte cu biruinţe mici şi nebăgate în seamă de tine, ci-ţi pregăteşte o neobservată slăbire a credinţei şi o revenire la modul „natural” al vieţii, fără „exagerările” vieţii mai presus de fire sau supranaturale. Or, tu tocmai viaţa cea mai presus de natură eşti juruit să o dovedeşti reală şi posibilă între fiinţele nepricepute între care ar fi să trăieşti viaţa ta pământească.Nu te lăsa să te îngrămădească cu dragostea lor, care mult mai are până să fie numai după Dumnezeu.

Nu le lăsa să-ţi intre în chilie; vorbeşte cu ele numai în biserică. De-ar fi cu putinţă nici să nu te vadă decât în biserică. Deci departe de tine amestecul în „partidele” lor pe absolut orice motive – „motive” ale vrajbei.Tu ai slujba de a scoate în evidenţă şi în planul întâi darurile Botezului: persoana Domnului Hristos din temniţa şi bolniţa fiecăreia dintre ele. Altă treabă e administraţia şi nu ţine de tine. Faţă de slujba ta ideală, toate celelalte ţin de spinii grijilor omului vechi.

Să faci cea mai netă distincţie între aceste două vieţi, întâi pentru tine. Căci şi tu ştii doar; dar nu o faci, până ce nu eşti deplin şi definitiv convertit al prezenţei Domnului Hristos în propria ta temniţă şi puţinătate de dragoste. Căci vezi câte iubeşte chiar şi monahul pe lângă Domnul Hristos.

Câţi nu se iubesc pe sine în contul Domnului Hristos? Sunt adică furaţi de la acela „un lucru trebuieşte” spre câte altele, care toate dacă nu despart totul, dar slăbesc dragostea cea unică de Dumnezeu şi aşa sporeşte vicleanul cu dărâmarea poruncii lui Dumnezeu din tine.

În cazul când vei fi propus pentru Prislop, să ştii că nu-i o treabă uşoară şi simplă pentru un călugăr ca tine „simplu” şi „uşor” întru toate ale unei căi mai presus de fire. Toate vor trage de tine în jos, că n-au altă putere. Sunt pline de neştiinţă, de uitare şi de nebăgare de seamă asupra minţii şi fără grijă de propria lor mântuire. Niciuna nu poate învăţa războiul nevăzut şi ca urmare nu progresează duhovniceşte; nu le interesează parcă.

Deci dacă tu nu-ţi vei vedea cu toată sinceritatea şi seriozitatea de propria ta izbăvire din încercuirea vicleanului vrăjmaş, lovindu-l neîncetat cu rugăciunea neîncetată „Doamne Iisuse”, nu scapi teafăr şi te poţi trezi – Doamne fereşte – căzând în păcat şi scos din preoţie.

Citeşte şi toată atenţia Filocalia toată, dar nu în fugă, ci adâncind în minte toate datele şi tot duhul în care scriau din experienţă (din lucrare), sfinţii scriitori ai acestei dumnezeieşti îndrumări. Nu vorbi mult şi nu te împrăştia că pierzi adâncimea şi dai în superficialitate.

Te ştiu neascultător, deşi te lauzi cu nu ştiu ce ucenicie; dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de câte ori te-am rugat, câte bine ştii. Ca atare, bănuiesc că vei păţi multe necazuri şi înfrângeri tocmai pentru că nu te pricepi să urmăreşti cele veşnice în locul celor vremelnice; nu prinde Adevărul putere de viaţă în viaţa ta, ci numai rele de care este plină lumea şi locul unde, să zicem că vei fi. Ai grijă!

Ţi-am spus odată să faci un prim exerciţiu cu tine acolo: să nu râzi. E cel mai simplu exerciţiu al unui om care vrea să înceapă calea „smeritei rugăciuni şi atenţi”! Iată, îţi dau această ascultare: să isprăveşti cu râsul; deoarece acolo, cu râsul tău de toate tragi tu în jos şi nu mai eşti ce trebuie să fii. Iisus n-a fost văzut niciodată râzând în această lume care-l va răstigni. Verifică-te cât mai des cu Predica de pe Munte. Învaţ-o, adânceşte-o, trăieşte-o, că după normele ei însetează, flămânzeşte „omul cel nou, cel venit din cer”, pe care-l ai în tine arvună a Împărăţiei lui Dumnezeu dinlăuntrul tău.

Ai aflat de la Sf. Simeon Noul Teolog că trebuie să fim conştienţi de Iisus Hristos pe care-l avem în noi şi care prinde toată viaţa şi sensul vieţii noastre pământeşti. Ţi-am scris câteva gânduri de sprijin că eşti încă prunc intrat într-o slujbă şi o cale care cere să fii „bărbat desăvârşit la plinirea vârstei lui Hristos”.

Pr. Arsenie, Sinaia 1987-1988                                                                                                                                          11 octombrie 1989

 

sursa : fundatiaarsenieboca.ro

Născut în Ţara Haţegului, în 1957, a absolvit Facultatea de Teologie la Sibiu, a obţinut titlul de doctor în teologie la Tesalonic – Grecia şi a fost profesor la Arad vreme de 11 ani. În 1984, s-a călugărit la mănăstirea Hodoş-Bodrog, unde a şi fost hirotonit preot. A slujit la Hodoş-Bodrog, la mănăstirea Prislop şi la Densuş – Hunedoara.
L-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca în toamna anului 1979, în ziua Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir, în casa parohială a satului Drăgănescu, unde marele duhovnic picta. Îşi aminteşte perfect acea zi care l-a marcat pe viaţă. I-a fost învăţăcel părintelui Arsenie până la săvârşirea pământească a acestuia, în 1989. Deşi nu a fost recunoscut de către autorităţile sârbe ca episcop al românilor ortodocşi din Banatul Sârbesc şi Valea Timocului până anul acesta, PS Daniil Stoenescu a reuşit să organizeze o eparhie foarte dificilă.
In cartea Parintelui Daniil Stoenescu, “Parintele Arsenie – Omul imbracat in haina de in si Ingerul cu cadelnita de aur” (Ed. Charsima, Deva, Ed. a II-a, 2009), la pag. 43, autorul rememoreaza: “Neindoielnic si Parintele Arsenie si-a pecetluit timpul si veacul, de aceea nu intamplator poetul si filosoful Lucian Blaga i-a adresat la sfarsitul anilor ’40, cu prilejul unei intalniri la Cluj: ‘Fericit esti Parinte Arsenie, ca ai ajuns un mit!’ La care Parintele, dupa cum insusi mi-a marturisit-o personal, a replicat: ‘Maestre, caciula aceasta eu nu o port’. La care filosoful, la intalnirea cu omul lui Dumnezeu, a conchis: ‘Ba, ai s-o porti, caci poporul are nevoie de asa ceva!‘ “.

 

fundatiaarsenieboca.ro

Sursa: www.nistea.com

postare si comentarii – Cristina David

Pictura din absida Altarului Bisericii Sfantul Elefterie cel Nou – lucrarea Parintelui Arsenie Boca ?

Biserica Sfantul Elefterie cel Nou din Bucuresti , o constructie impunatoare, una din cele mai mari si mai potrivit proportionate biserici din Bucuresti este situata in cartierul de o rara frumusete , numit Cotroceni. Am copilarit in acest cartier deoarece aici se afla casa unde locuiau bunicii mei din partea tatalui si tot aici am urmat cursurile scolii gimnaziale. Intram adesea in aceasta biserica si admiram pictura interioara  iar biserica ma impresiona prin dimensiunile ei . La Sfanta Inviere ani de-a randul cantam alaturi de multimea adunata in piata larga din fata treptelor frumosul si inaltatorul tropar „Hristos a Inviat din morti” dar nu am stiut si nici nu aveam sa stiu ca Parintele Arsenie Boca pictase intre anii 59-61 chiar in biserica mult indragita….cine stia in acele timpuri despre marele duhovnic venit din Ardeal, urmarit pas cu pas de securitate, al carui nume se rostea doar in soapta de catre credinciosii veniti la el sa-l vada si aici, sa-i ceara sfatul – din toate partile Ardealului,  dar nu numai.

 

In cartea sa „Si cartile au fost deschise” (considerata si pe drept cuvant a fi cea mai completa si serios documentata biografie a „Sfantului Ardealului „, autorul,  Florin Dutu , puncteaza la pagina 25 o afirmatie clara facuta de Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu intitulata  Cartierul  „Sf. Elefterie” – Cotroceni publicata de editura Basilica a Patriarhiei Romane, Bucuresti 2012 pg 244-252 . Afirmatia contineo informatie pretioasa pentru aceia care resping un adevar : acela ca Parintele Arsenie Boca a fost numit  intre 7 august 1959 si 13 februarie 1961 pictor secund la Biserica „Sf Elefterie” din Bucuresti alaturi de pictorul Vasile Rudeanu. Discutii aprine se poarta si acum asupra problemei daca Parintele Arsenie a pictat nespus de frumoasa si luminoasa Icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in zeghe care atrage privirea celui care intra in biserica de la primul pas, sau…poate altcineva. Motivul discordiei il face o alta afirmatie facuta de acelasi parinte Nicu Moldoveanu care este si preot paroh la aceasta biserica , in aceeasi carte a dansului mentionata mai sus – si anume ca autentificarea autorului nu apare in arhivele Bisericii…am avut o lunga chiar neplacuta discutie revizitand biserica, cu doi angajati la pangar. In sensul ca ce scrie parintele lor in carte este „litera de lege” pentru ei si altii. Da, adevarat este, nu apare nicaieri in aceste arhive mentionarea Parintelui Arsenie ca fiind autorul frescei . Dar nici alt pictor prezent atunci in echipa . exista insa motive impuse la vremea aceea care au determinat plasarea in anonimat a numelui daruitului de Dumnezeu duhovnic si pictor.

Citez acum marturia fratelui lui Vasile Rudeanu. „Cu fratele meu mai mic lucreaza un fost preot Boca. Fratele meu Vasile este infirm dar picteaza in momentul de fata in biserica Elefterie. Acest staret a fost preot la Manastirea Sambata […]. Fratele meu si un alt prieten, Selariu (?) Constantin care lucreaza cu ei sunt foarte mirati de multa lume din provincie care vine sa-l vada la biserica Elefterie, unii cu scrisori, altii cu pachete.” Citatul  ACNSAS, fond informativ, dosar 2637, Vol I, f.225

Avem prin aceste doua afirmatii verificabile , informatia clara ca Parintele Arsenie Boca a fost desemnat ca pictor secund la Biserica „Sf. Elefterie” in anii in care peretii ei au fost pictati. Va intreb pe dumneavoastra acum : putea un om infirm sa ajunga sa picteze bolta de deasupra Sf Altar?

Despre acest lucru foarte important avem insa  o marturie de nezdruncinat , a  parintelui Ioan Tudorache de la Biserica Sf Spiridon cel Nou din Bucuresti. Dansul l-a cunoscut bine pe parintele Arsenie si a fost cu dansul in Biserica Sf Elefterie cand acesta picta Icoana Maicii Domnului din absida altarului. Dintr-un interviu luat de Dorina Zdroba parintelui redau cuvintele dansului. Intregul interviu il puteti citi aici   http://www.crestinortodox.ro/reportaj/parintele-arsenie-boca-pictor-icoane-de-suflete-140378.html

‘– Dar in afara de munca la atelier, Parintele Arsenie a pictat si in vreo biserica din Bucuresti?

– Da. In Biserica “Sfantul Elefeterie”, pe bolta altarului, Maica Domnului care pluteste pe norii cerului este executata de Parintele Arsenie Boca. Eu stiu cand a facut aceasta pictura. – Dar despre asta s-a aflat doar in ultimii ani. Lumea nu stia.

– Lumea nu stia, dar eu am fost acolo atunci cand a pictat. Eu locuiam pe strada Virgiliu, nu departe de Biserica “Sf. Elefterie”. Si stiu lucrul acesta.  Acolo la Biserica “Sf. Elefterie”, pe bolta altarului este pictata Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe. Mai exista o icoana pictata de Parintele Arsenie la Biserica “Sfantul Antonie” din Bucuresti. E o icoana cu Sf. Cuvioasa Parascheva, al carei chip sugereaza multa smerenie si milostenie.            – Tot asa, s-a descoperit doar in ultimii ani ca aceasta icoana cu Sfanta Parascheva a fost pictata de Parintele Arsenie, desi aceasta icoana se pare ca se afla acolo de foarte multi ani.

– Eu stiu aceasta icoana de cand a fost pictata in atelier la noi. Sigur ca nu s-a stiut. Cine sa le spuna? Parintele Dinu Provian care a comandat-o si stia ca e pictata de Parintele Arsenie, a murit iar cei care au venit mai tarziu n-au aflat de acest lucru.

 

Pictorii oficiali sunt mentionati a fi Iosif Keber si Vasile Rudeanu. Si totusi, Parintele Arsenie Boca, “anonimul”, este cel care a pictat cupola altarului (foto mai jos). Il “seconda” de fapt pe Vasile Rudeanu.

Da, aceasta este singura concluzie valabila. Sa nu mai pomenim de stilul pictural si culorile diafane care atesta mana artistului Arsenie Boca.

Si , in incheiere readuc aminte si celor care nu au trait in acele timpuri ca, Parintele Arsenie Boca era supravegheat zi si noapte , informatori pe urmele dansului la tot pasul. Avea securitatea timpului interes sa documenteze corect opera artistica savarsita intre acei ani crunti (59-61) atunci cand numele Parintelui NU TREBUIA sa apara nicaieri , nici in soapta sa nu fie rostit. O nedreptate cu adevarat strigatoare la cer, pe care Dumnezeu a indreptat-o facand lumina asupra realitatii.

Imi cer iertare daca am fost cam dura in exprimare, dar ma rog Domnului sa fiu bine inteleasa si sa ne dea la toti putere de discernamant. Care putere de la El vine.

 

Sursele au fost indicate in cuprinsul articolului

articol alcatuit de Cristina David

Marturii ale preotului Bordasiu despre Parintele Arsenie

Aflam din povestirile preotului Nicolae Bordasiu – care a avut legaturi stranse si cu miscarea Rugul Aprins din Bucuresti – impresia deosebita facuta asupra lui de persoana si personalitatea Parintelui Arsenie Boca , atunci cand pr Bordasiu a mers special la Manastirea Brancoveanu ca sa-l cunoasca, caci multe si minunate lucruri auzise el si nu doar el ci si ceilalti colegi ai lui de la Teologie despre staretul de acolo. „Dar, până nu vezi cu ochii, nu crezi cât de frumoase şi de mari sunt lucrurile!”

Voi reda un scurt fragment din dezvaluirile preotului Bordasiu, facute de el mult mai tarziu in cadrul unui interviu acordat lui.

„Şi mi-a plăcut foarte mult la Sâmbăta! Atunci l-am cunoscut viu şi natural pe Părintele Arsenie Boca. Se vorbeau multe despre Părintele Arsenie, între care şi faptul că nu-i poţi ascunde nimic, că ştie tot ce faci. Şi aveam un coleg – Dumnezeu să-l odihnească! –, Sandu Bucescu. Era coleg de teologie şi mai târziu a fost pictor de biserici. Şi el fuma. Aflând însă că în mănăstire la Sâmbăta nu e bine să fumezi, că nu-i convine Părintelui, el, care fuma, deşi n-aş putea spune că era un împătimit al tutunului, a hotărât să fumeze numai cu noi, pe ascuns. Şi, cum stăteam noi într-un grup, pe o bancă, am văzut de departe că vine Părintele Arsenie spre noi. Şi atunci Sandu Bucescu şi-a stins ţigara şi a aruncat-o. El era un tip tare glumeţ şi mucalit şi ne spune: Ei, acum să-l văd dacă mă prinde că am fumat! Dar Părintele, care era la o distanţă bună de noi, încât e exclus să fi auzit, când a ajuns în dreptul nostru – nu ştiu dacă venea anume pentru noi sau trecea întâmplător, dar nu era însoţit de lume –, ne-a zis: Ei, de-acum, frate Bucescu, ia să vedem cât ai fumat sau cum ai fumat… Când am auzit, toţi am rămas deosebit de surprinşi, că noi tocmai despre asta vorbiserăm şi chiar atunci să ne spună Părintele că a fumat!… Cu această introducere în relaţiile dintre noi şi Părintele, am fost cu adevărat cucerit de personalitatea Sfinţiei Sale. L-am auzit atunci de multe ori vorbind şi am văzut şi cât de mult este iubit de lume, fiindcă mergea lumea puhoi după dânsul. Ieşea din biserică sau de acasă şi cum ieşea în lume, cum se făcea cârd de oameni, care-l însoţeau, încât era parcă un magnet care atrage în jurul lui tot şi adună!

Impresionant a fost încă şi faptul că omul nu trăieşte numai cu pâine, dar şi cu pâine! Şi mănăstirea avea terenuri care trebuiau lucrate. Şi atunci aveau fân cosit, care trebuia întors şi adunat. Şi Părintele Arsenie zice: Ei, acum să ne ducem să adunăm fânul. Şi cred că vreo câteva sute de oameni au pornit după dânsul… Am rămas tare impresionat de această putere de atragere a mulţimii, dar şi de dragostea pe care poporul o manifesta faţă de Părintele!”

sursa http://www.arsenieboca.ro/am-fost-cucerit-de-personalitatea-parintelui

postare si comentarii – Cristina David

Parintele Arsenie Boca „Sfantul Ardealului” – o marturie impresionanta a +Episcopului Vicar Irineu

Titlul dat articolului , nu contine cuvinte „goale ce din coada au sa sune”…A fost publicat in SUA,de catre  revista Solia Vol.LXXV, No. 11-12 (November/December 2010).

 

Articolul din care voi cita portiuni este semnat de catre + IRINEU , Episcop Vicar.

 

Articolul a fost intitulat „PARINTELE ARSENIE BOCA – SFANTUL ARDEALULUI -. 100 de ani de la nasterea sa. „O viata inchinata schimbarii vietii noastre”.

Cautand sa ma rog intr-o dimineata, si dorind sa citesc a cata oara, Rugaciunea de dimineata a Parintelui , am nimerit la aceasta revista….si la articolul cu pricina.

NIMIC intamplator….in acest articol, Episcopul Vicar Irineu aduce un elogiu justificat si binemeritat celui care luminat zona Fagarasului si a Hunedoarei in Cuvantul Domnului intr-o misiune pe care el, ARSENIE BOCA , a luat-o in serios ca martor si martir al Domnului Iisus Hristos…

Doresc sa raspund prin materiale documentate si serios alcatuite de mai marii Bisericii Ortodoxe Romane , celor care incearca asa cum mi-a fost dat sa aflu de curand, sa denigreze numele si personalitatea marelui duhovnic daruit tarii nostre. Pentru ca a fost atat de daruit cu har dumnezeiesc? Pentru ca a ajutat puzderie de oameni din toate straturile societatii romane, pentru ca a avut darul „inainte vederii” ? Pentru ca a fost atat de indragiti de cei care l-au cunoscut DIRECT : tarani, intelectuali, preoti ,  tineri , toti avand nevoie de ajutor sufletesc ?

Sunt deconcertata si uimita de faptul ca oameni din randurile Bisericii , calugari si duhovnici cunoscuti , au incercat sa intineze memoria Sfantului Ardealului , cum a fost denumit Parintele Arsenie de la Prislop de catre oameni, de catre cei care au avut ajutor de la el.

Pacatul este al oamenilor, indiferent in ce pozitie sociala sau ecleziastica se afla. TOTI SUNTEM OAMENI. Invidia, rautatea, fatarnicia….fac parte din bagajul omenesc al fiecaruia….

Nu intamplator ne arata si avertiza Parintele Arsenie ca INVIDIA este un pacat ce nu poate fi lecuit.

„Invidiosul nu primeşte doctor pentru boala lui şi nu poate găsi leac tămăduitor al suferinţei, deşi Sfânta Scriptură.e plină de ele. El aşteaptă uşurarea bolii numai într-un singur fel: să vadă prăbuşit pe unul din cei invidiat .”

Asa se dovedeste a sta lucrurile in lumea noastra stapanita si condusa de cel rau.

” Ma voi opri doar la un singur lucru pe care Parintele l-a spus de multe ori celor care-l cautau , ceea ce de altfel mi-a spus si mie (scrie Parintele Vicar Irineu):

„Ma, toata viata m-am straduit sa-l schimb pe om si nu am putut!”…

Parintele Arsenie a zis o vorba cat lumea de mare- ba mai mare decat lumea asta, si anume : „Iubirea Lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu.”…Cu o astfel de afirmatie ,Parintele Arsenie ne da incredere in bunatatea Lui Dumnezeu. Cuvantul spus de Parintele Arsenie in formularea de mai sus, ne aduce aminte ce spune Psalmistul prin cuvintele : cat e de sus cerul deasupra pamantului, atat de mare e bunatateaLui spre cei ce se tem de Dansul. Cat de departe este rasaritul de Apus, atata a departat El de noi faradelegile noastre. Cum mijloceste un tata pe copiii sai, asa miluieste Domnul pe toti cei ce se tem de Dansul.” (psalmul 102, 10-13).

Acest psalm era apropiat sufletului parintelui Teofil Paraian, ucenic devotat Parintelui Arsenie.

 

„Am toata convingerea” spune mai departe Vicarul Irineu, „ca Parintele Arsenie vegheaza de acolo din ceruri asupra tuturor care cu credinta si frica de Dumnezeu il cheama in rugaciune, si mijloceste pentru mantuirea noastra neincetat.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii si cu dreptii, vesnica sa-i fie pomenirea si amintirea binecuvantata, iar noi, fiii lui duhovnicesti il vom purta vesnic in inimile si sufletele noastre.

Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, roaga-te Lui Dumnezeu pentru noi !”

NOTA – Parintele Vicar Irineu l-a cunoscut personal pe Parintele Arsenie pe vremea cand , urmarit si persecutat de securitate, Parintele lucra la pictura peretilor interiori a Bisericii Draganescu. El venise acolo sa ceara sfatul Parintelui in legatura cu calugaria propusa de Parintele Staret Veniamin , fata e care care ucenicul avea unele ezitari legate de varsta lui tanara. Parintele Arsenie i-a spus uitandu-se la el :”fa-te ma, dar un singur lucru iti spun: sa faci scoala si sa pazesti voturile monahale, saracia, ascultarea si fecioria.; daca le indeplinesti, ajungi la desavarsire.”…Atunci eu am adaugat: „Dar stiti, parinte, as vrea sa fiu si diacon”…Atunci mi-a profetit Parintele in lucru pe care nu l-am inteles, decata numai dupa ce am ajuns in America :”ma , o sa jungi mai mult decat diacon si vei sluji Biserica si neamul peste o apa mare, dar sa ai ingaduinta  fata de neputinta omeneasca”. Aceste cuvinte ale Parintelui s-au implinit dupa 20 de ani de sedere si slujire la Sambata. A vazut viitorul meu, a vazut soarta mea, un om luminat de Dumnezeu cum nu am mai intalnit niciodata in lumea aceasta si nici nu cred sa mai intalnesc.”

postare facuta de Cristina David

Din invatatura plina de har a Parintelui Arsenie Boca

„Părintele Arsenie Boca e un fenomen unic in istoria monahismului romanesc”

Cuvintele  sunt preluate cu intentie si apartin  marelui teolog roman, Parintele Dumitru Staniloae care i-a fost profesor Parintelui Arsenie , prin urmare l-a cunoscut mult mai bine in complexitatea personalitatii sale, decat multi altii, exceptie facand , posibil, ucenicii apropiati ai parintelui.

Si o alta apreciere elogioasa a personalitatii harismatice a Sfantului Ardealului , de asta data din partea unui ucenic al lui.

„Lumea avea o mare credinţă, o mare evlavie la Părintele Arsenie şi am trăit acolo [Sâmbăta de Sus] cu adevărat sentimente ca în primele zile ale creştinismului. Accentul contactului cu Pr. Arsenie Boca era, în esenţă, prin spovedanie şi în cea mai profundă deplinătate ortodoxă. O spovedanie la el era un lung proces de analiză de conştiinţă. Cine ieşea de la dânsul, ştia că este eliberat de toate relele, născut cu adevărat din nou” – IPS Antonie Plămădeală (1926-2005)

 

Chilia Parintelui Arsenie Boca – Sambata de Sus

 

Din intelepciuneaduhovniceasca a Parintelui Arsenie (pasaje)

“Credinta relativa si credinta absoluta in Dumnezeu; Una o avem in noi, oamenii de rand, cealalta o avea Iisus. A crede in limitele “ratiunii”… e o viclenie, nu o sinceritate a neputintei. Ratiunea, cat e fire, traieste cu 5 barbati nelegitimi: simturile. Cand cauta cu adevarat adevarul – Il gaseste pe Iisus, Care o elibereaza de amagire. Abia cu o ratiune luminata de har, mai presus de fire, putem ajunge Adevarul – Calea – Viata. Angajarea totala in “credinta” pare un risc al ratiunii, in realitate e un avant, un extaz din cele ale amagirii.”

“Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om, e a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om: asa va avea de toate, pe cand daca omul Il va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si vietii, va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana va ajunge sa nu mai aiba nimic.”

“A invatat ca pe alta cale isi astampara omul setea dupa desavarsire decat lasandu-se prins in amagirile fara masura ale patimilor. De pe un munte al Legii celei noi, Iisus a afirmat de noua ori posibilitatea fericirii si in aceasta vale a plangerii, care este firea omeneasca. Fericirile au in ele vraja unei dumnezeiesti smerenii, care prinde sufletul mai din adancuri si de acolo il inclina spre Dumnezeu.”

“Fiecare din aceste patimi se intaresc unele pe altele, desfigurandu-l pe om. O caracteristica a patimior e ca toate prind sufletul si trupul de lumea aceasta desarta. A trai dupa lume e a trai dupa patimi, adica nu numai in neascultare de Dumnezeu ci si in razvratire cu El. Bietul om amagit de patimi isi pierde proportiile. Patimile prind omul intr-un hatis de contraziceri, il duc intr-un intuneric de minte si sfarsesc prin a-l destrama sufleteste. Sub tirania lor omul se destrama, iar unii se si dementeaza. Patimile reprezinta cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta omeneasca.”

NOTA – Cuvintele de invatatura ale Parintelui Arsenie Boca din acest articol si multe alte invataturi ale sale au fost inmanuncheate in cartea “Din invataturile Parintelui Arsenie Boca. Despre indumnezeirea omului prin har.” vol. I

Editura: Credinta stramoseasca,  Anul aparitiei: 2005 , Nr. pagini: 367 pagini

„Nu-i destul sa stii calugaria; trebuie sa-i inveti calea, sa-i deprinzio fire noua, fire de „fiu al lui Dumnezeu” intre fiii oamenilor. Pentru asta trebuie valorificarea practica crescanda a darurilor nasterii din nou de la Botez .” – Parintele Arsenie Boca

postare si comentarii – Cristina David

Cuvantul rostit de parintele Daniil Stoenescu la trei ani de la stramutarea Parintelui Arsenie Boca in „lumea celor vii”

 

Citind cuvintele rostite de fostul ucenic al Santului Ardealului m-am simtit atat de marunta,  de nedesavarsita in ochii Parintelui Arsenie si in fata Lui Dumnezeu. Am plans mult, dupa care s-a coborat peste mine o liniste ce parca venea din alte sfere, in fata ochilor l-am vazut cu multa claritate pe Parintele a carui figura intotdeauna mi-a insuflat incredere, curaj si mai ales un puternic indemn de a continua lupta duhovniceasca in lume . Cred, stiu ca Parintele Arsenie acolo unde este acum, prin rugaciunile sale la Domnul Hristos pentru noi si pentru intarirea noastra , ne sustine, ne ajuta . Ramane doar ca sa-i cerem ajutorul, atat.

Cristina David

Cuvantul rostit de parintele Daniil Stoenescu la trei ani de la stramutarea Parintelui Arsenie Boca in „lumea celor vii”

28 Noiembrie – o zi cu cruce…*

“Oare nu ardea în noi inima noastra când ne vorbea pe Cale – la Sâmbata, Prislop, Draganescu sau Sinaia – si ne tâlcuia Scripturile?”(cf. Luca 24,32)

Patericul ne relateaza despre un frate care, mergând odata la chilia avvei Arsenie cel Mare din Schit si trecând pe lânga fereastra, aruncându-si privirea spre înlauntru, i-a fost dat sa-l vada, din rânduiala si iconomie dumnezeiasca, pe batrânul calugar în rugaciune învaluit peste tot “ca de un foc” – de focul luminii harului Duhului Sfânt – caci, spune Patericul “era vrednic acel frate de a vedea astfel de lucruri minunate”.

Pentru cei ce l-au cunoscut si recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat si urmat pe Parintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989) ziua de 28 noiembrie – deja înscrisa cu “cruce rosie” în calendarul vietii noastre – ne este în anul bisericesc ca o “fereastra” prin care cu dragoste si dor ne aruncam privirea mintii – ca si ucenicul din Pateric – înspre personalitatea harismatica “ca o para de foc” a celui care a fost, este si va ramâne de-a pururi pentru ortodoxia, spiritualitatea si monahismul românesc al veacului XX – Parintele Arsenie, Omul lui Dumnezeu.
De trei ani “batem” cu smerenie si umilinta prin pomenirile rânduite de Sfânta Biserica la usa chiliei “de dincolo” a Sfintiei Sale, cu gândul luminat si purtat de la “fereastra chiliei” avvei Arsenie din Pateric, la chilia Parintelui Arsenie de sub “fereastra Muntilor Fagarasului, iar de acolo la „fereastra celulei” unei temnite din anii ‘50 – pe care privind un gardian (ca ucenicul din Pateric) l-a vazut pe Parintele Arsenie în rugaciune învaluit “ca de un foc” – pentru ca în sfârsit, sa ni-l aprindem ca o lumânare la crucea mormântului Sfintiei Sale de la Prislop, de care se cuvine sa ne apropiem ca de un “rug aprins” ca sa primim “lumina din lumina”.

Binecuvântat este poporul din care s-a ridicat un astfel de om pâna la “statura vârstei deplinatatii în Hristos” (Efes. 4,13), ocrotita este tara noastra care are un astfel de mijlocitor catre Dumnezeu si vie este Biserica care a avut un astfel de slujitor ce nu a facut “compromisuri spiritului vremii” în trecutul încheiat la numai câteva zile dupa savârsirea Sfintiei Sale din aceasta viata (28 noiembrie – 22 decembrie 1989!). Pentru ca astazi, într-o vreme plina de incertitudini când lumea si societatea în care traim se aseamana tot mai mult cu un “Tinut al Gherghesenilor” bântuit de felurite duhuri, curente si ideologii ”care nu sunt de la Dumnezeu”, ne dam seama ca a-l fi întâlnit cândva, cunoscut, ascultat, crezut si urmat – dupa puteri – pe Parintele Arsenie Boca la o raspântie a vietii noastre, este aproape egal cu faptul de a fi fost contemporani cu un adevarat profet biblic, apostol neotestamentar sau Sfânt al Bisericii Ortodoxe! Aceasta este deci imaginea si icoana clara si definitiva – ca un reflex al picturii bisericesti de la Draganescu si Prislop – a Parintelui Arsenie, zugravita înaintea ochilor si înlauntrul sufletului nostru de razele unei lumini ce coboara atât de pe Tabor, cât si din norii Parusiei…

De aceea, lasând în seama lui Dumnezeu rânduirea vremii în care “lumina sa fie pusa în sfesnic” si timpului – care tese în taina odajdiile sfintilor si le sculpteaza racla – sa adevereasca tuturor, “cler si popor”, locul Icoanei Parintelui Arsenie în catapeteasma neamului nostru românesc “crestinesc si de Hristos iubitor”, marturisim ca – cel putin în vremile pe care le traim astazi si în viitorul apropiat – despre Parintele Arsenie, despre activitatea si lucrarile Sfintiei Sale, se cuvine mai mult si mai bine sa se taca, decât sa se vorbeasca…

“Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Prea Cuviosului Parintelui nostru Arsenie Ieromonahul, ramâi cu noi, în toate zilele, caci este spre seara si zilele rele sunt”. (cf. Lc. 24,19; Mt. 28,20; Efes. 5,16).

Protosinghel Daniil Stoenescu

* Din cuvântul rostit cu prilejul pomenirii savârsite la Mânastirea Prislop – 28 noiembrie 1992 – legata de împlinirea a trei ani de la stramutarea Parintelui Arsenie “în lumea celor vii”.

Text preluat din Gândirea (seria noua), nr. 2 / 1992

sursa : http://vladherman.blogspot.com

CELE MAI FRUMOASE CUVINTE ALE PARINTELUI ARSENIE BOCA EXPLICATE DE PARINTELE TEOFIL

Parintele Arsenie a fost un om cu o capacitate sufleteasca deosebita si cred ca Parintele orice ar fi fost, ar fi fost un om deosebit. Adica daca era inginer, nu era un inginer comun; daca era profesor, era un profesor exceptional; daca era un doctor, era un doctor deosebit. El a avut o inzestrare nativa deosebita si cind l-am cunoscut eu in ’42 avea 32 de ani si deja avea un nume mare. Cum a ajuns la aceasta Parintele nu a spus niciodata, insa eu personal cred ca a avut o inzestrare de la Dumnezeu pe care daca nu o ai nu poti fi niciodata ceea ce a fost Parintele Arsenie. Apoi el a studiat mult, nu numai Teologie, ci a studiat si arta, a facut Scoala de Belle Arte, sectia pictura, a facut si ceva Medicina, cunostea si chestiuni de medicina, si toate acestea la un loc i-au dat capacitatea de a lucra ca un om bine inzestrat si cu o cultura bine pusa la punct.

Cindva stateam in fata unei icoane facute de Parintele Arsenie, la Bucuresti, pentru manastirea noastra, o icoana cu Adormirea Maicii Domnului, care se gaseste in holul staretiei manastirii noastre. Stateam in fata acestei icoane si o prezentam unui cadru universitar de la Sibiu, si zic: „Eu cred ca Parintele Arsenie este un geniu”. Si respectivul spune: „Asta inseamna ca are o cultura perfecta si inca ceva”. Si zic eu: „Nu stiu daca are o cultura perfecta, dar sunt sigur ca are inca ceva”. Asta a fost Parintele Arsenie.

Avea o putere de sinteza deosebita, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul intr-o chestiune. Cind ii puneai o problema, el imediat avea raspunsul. Si de la el au ramas si cuvante scrise, in manuscrisele lui. De pilda, cind l-am intilnit eu pentru prima data, mi-a si spus un cuvant, o formula. Zice: „Ma, nu toti din lume se prapadesc, nici toti din manastire se mintuiesc”. Deci avea o posibilitate de a formula ceva. Sau cindva spunea el asa: „In mintea stramba si lucrul drept se stramba”. Asta le place la multi, am bagat de seama ca le place. Cind le spun ca Parintele a zis ca: „In mintea stramba si lucrul drept se stramba”, oamenii rad in general. De ce rad? Pentru ca si dau seama ca asa e. Numai ca e greu sa stii cind ti-e mintea stramba. Sau zicea Parintele ca: „Cea mai lunga cale e calea care duce de la urechi la inima”, adica de la informatie la convingere. Si zicea Parintele ca: „Mustrarea invinge, dar nu convinge”, sau ca: „Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit”.

Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!

E un cuvant care merita sa fie stiut si urmat, el putind fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei insisi, tuturor celor care vor sa braveze si nu se gandesc la urmarile pe care le pot avea, spre raul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gandite si controlate. Sa luam deci aminte la cuvantul de mai sus si sa-l implinim in cele doua laturi ale lui.

Conceptia de viata crestina.

Cata o avem, ne statorniceste in gandul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a indumnezei firea, prin harul si indurarile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firesti, cate le avem la indemina: aerul (aerul bun), hrana rationala, somnul si energia vitala, pe care nu vrem sa o risipim pe placeri, ci vrem s-o canalizam spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea Parintele Arsenie, care a formulat indreptarul de viata, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea sa ia aminte la el.

In mintea stramba si lucrul drept se stramba.

Asa obisnuia sa spuna Parintele Arsenie, care urmarea pentru oameni o minte dreapta si lucruri drepte si indreptare spre mintea cea buna. Valoarea acestui cuvant o intuiesc toti cei ce il aud, si asta se intimpla des, caci noi il aducem inaintea vizitatorilor si inchinatorilor nostri, mai ales atunci cind au prilejul sa vada o pictura a Parintelui Arsenie reprezentind Adormirea Maicii Domnului, pictura in fata careia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaza Manastirea Brincoveanu de la Sambata. Mintea se stramba in urma patimilor si se indreapta pe masura curatirii de patimi. Cind mintea se indreapta, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele.

Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima.

Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima, adica de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasa sunt mai multi decat cei ce au convingeri religioase. E necesara si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a ramane la informatie inseamna doar a fi la inceputul drumului, „la urechi”. Pina la inima mai e o cale lunga, „cea mai lunga cale”.

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.

Cuvantul acesta ne aduce aminte de un cuvant asemanator, cu circulatie mai ales in lumea din Apus: „Un sfant trist este un trist sfant”. Parintele a fost intotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastra fiind „izvor de bucurie”, crestinismul fiind „religia bucuriei”. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai :”Acestea vi le spun, ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina” (Ioan 15, 11).

Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit.

Asa caracteriza Parintele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune si care nu cauta si nu primeste indreptarea, ci si explica el mai bine cele pentru sine condamnind pe cei ce vreau sa-l indrepte. Inceputul oricarei indreptari este sa-ti recunosti greseala. „Cind greseala s-a facut in tine asezare si adevar”, cind o ai ca drepindere si o mai si justifici, atunci „nu mai e greseala, ci e pacat de moarte”. Intr-o astfel de situatie, cel ce se crede a fi drept, fara sa si fie de fapt, nu mai e bob de grau, ci doar taciune.

Mustrarea invinge, dar nu convinge.

Este si aceasta o cugetare la care e bine sa luam aminte. Are si mustrarea rostul si puterea ei, dar ea, ca si constringere, doar invinge, insa de convins nu convinge. De la invingere pina la convingere e o cale lunga, poate tot atat de lunga cat cea de la informatie la convingere, cat cea de la urechi la inima.

Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu.

Cu o astfel de afirmatie, parintele ne da incredere in bunatatea lui Dumnezeu, in iubirea lui Dumnezeu fata de noi, pacatosii, caci se afirma si in rugaciunile de dezlegare ale sfantei noastre Biserici, ca mila lui Dumnezeu este tot atat de mare, tot atat de infinita, cum este de infinita si marirea Lui, de vreme ce se spune: „Ca precum este marirea Ta, asa este si mila Ta”. Cuvantul spus de Parintele Arsenie, in formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvantele acestea: „Cat e de sus cerul deasupra pamintului, atat de mare e bunatatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dansul. Cat de departe e Rasaritul de Apus, atata a departat El de noi faradelegile noastre. Cum miluieste un tata pe copiii Sai, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dansul” (Psalmul 102, 10-13).

Ajutati-ma sa va pot ajuta.

Asta inseamna ca nu cel care vrea sa te ajute te ajuta cel mai mult, ci tu esti cel care poti sa fii ajutat. Daca esti deschis spre ajutor te poate ajuta omul de linga tine si omul superior tie; dar daca nu-l recunosti superior, ba, dimpotriva, il judeci si-l calci in picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru ca omul este fiinta care poate zice nu, si zice nu!

Daca tot trebuie sa suferim, macar sa nu suferim zadarnic.

Pentru a putea folosi suferinta spre binele sau, omul trebuie sa creada ca suferinta are un sens pentru el, chiar daca pe moment nu intelege. De fapt, cel care intelege si stie cum sa suporte suferinta, nu mai sufera.

Domnul Hristos a fost rastignit cu spatele pe crucea materiala si cu fata pe crucea spirituala.

Unii dintre calugari nu sunt calugari, ci cuiere de haine calugaresti.

Cine face curte nu face carte.

Zicea Parintele Arsenie referindu-se la trup: „Fiecare dintre noi ducem un necredincios in spate”.

Pe o pictura facuta de Parintele Arsenie cu Judecata de Apoi e scris: „Tu esti noi”. „Tu esti noi”, ca si cind ar spune faptele oamenilor: Fii atent ca tu cum esti acum, sa stii ca esti noi, tu esti ceea ce ai facut, tu esti ceea ce ai gandit, tu esti ceea ce ai vorbit, tu esti ceea ce ai simtit, tu esti ceea ce ai citit. Tu esti noi. Noi ne-am alcatuit in tine. Cartea vietii tale esti tu insuti.

Parintele Arsenie ii indemna pe oameni sa nasca sfanti. Bineinteles ca pentru a naste sfanti trebuie sa fii sfant sau trebuie sa tragi de tine spre idealul sfanteniei. Si cind incepem sa ne ocupam de noi insine, putem sa ne cunoastem, sa aflam negativele noastre, sa cunoastem incarcatura data de altii si pusa in noi, s-o rezolvam; dar aceasta cere timp si osteneala.

Parintele Arsenie, Dumnezeu sa-l odihneasca, mi-a spus cindva un cuvant; de fapt, nu mie ci unui parinte, pe atunci student la teologie, un cuvant pe care eu il socotesc cel mai important cuvant pe care l-am auzit de la el din cate stiu ca le-a spus si le-a scris, anume: „Sa ai intelegere fata de neputinta omeneasca”.

Parintele zicea ca de doua ori trebuia sa se intilneasca omul cu el: o data cind ii spune si a doua oara la moarte, sa-­i spuna daca a facut ce i­a spus. Foarte corect! Ce rost are sa mearga cum merg unii ca sa-­i spuna unul, ca sa-­i spuna altul, ca un cuvant de folos, ca nu stiu ce… si­-apoi aduna la cuvante de folos si nu implineste nimic!

Din cati oameni am cunoscut eu lucratori in Biserica, Parintele Arsenie a fost unic. Unic prin gandirea lui, prin stilul lui de lucru.

IN MEMORIAM SFANTUL ARDEALULUI ( +28 noiembrie 1989)

Name(obligatoriu)

Email(obligatoriu)

Website

Comment(obligatoriu)

Trimite

Δ

IN MEMORIAM SFANTUL ARDEALULUI ( +28 noiembrie 1989)

PS Daniil Partosanu despre duhovnicul lui, Parintele Ieromonah ARSENIE BOCA:

– Părintele Arsenie a fost un om excepţional, un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare părinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru şi din vremea noastră.

Aflându-te în prezenţa şi în apropierea Părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui Dumnezeu şi Îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în Părintele Arsenie. Era şi este un lucru extraordinar – cum spunea cineva – în viaţa noastră, în viaţa oamenilor să întâlnim un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi responsabil de ceea ce spun acum.

În viaţa mea personală, mai mulţi oameni au avut roluri deosebite…Dar în mod cu totul şi cu totul aparte, cu totul şi cu totul deosebit în viaţa mea, un rol crucial l-a avut şi-l are persoana şi personalitatea duhovnicească, harismatică, de statură neopatristică, a Părintelui Arsenie Boca, atât de cinstit, de cunoscut, de apreciat, de căutat şi de recunoscut chiar şi ca sfânt de către o mulţime uriaşã de credincioşi.

 

Nu am facut decat sa selectez doar cateva aprecieri pline de respect, dragoste si evlavie ale unui alt mare duhovnic roman care i-a fost ucenic Parintelui Arsenie si pe care cu alta ocazie il numea “Everestul neamului romanesc”.

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Parintele nostru sfant Arsenie Boca in randul dreptilor Lui!

Cristina David